Cand eram mica, imi placea sa adun tot felul de chestii inutile in cutii frumoase.
Pe masura ce timpul a trecut, intr-un moment pe care uneori il regret, am renuntat si la cutii si la minunile secrete (asa erau pentru mine) din ele. Am devenit adult, deci mai practica, si am revenit la utilizat cutiile ca depozite pentru bijuterii.
Mici minuni… dar nu secrete. Numarul lor crescand de la an la an ca Praslea cel Voinic :), am renuntat iarasi la cutii (ar fi trebuit sa aiba cam dimensiunile unui cufar de zestre din trecut, deci total nepractic pentru adultul din mine).
De fiecare data cand vad cutiile Mariei Szabo,imi doresc sa fiu copil, si sa adun tot felul de chestii inutile in cutii frumoase.
Oare ce ma opreste… totusi?
Si eu ma “topesc” dupa cutiile pictate, mai ales cele ale Mariei Szabo. Ca sa nu mai zic ca si gentile ei imi plac de mor…
Maria e o adevarata artista si merita toata admiratia pentru creatiile ei >:D< Pupici
cele mai frumoase culori alaturate in cele mai inedite moduri contureaza mici cufere de poveste…..felicitari Maria!
Hop si eu, indragostita de lucrurile minunate ale Mariei. Detin deja cateva dintre ele si o pandesc in continuare. Maria, cu mult drag, mult succes!
Multumesc mult de apreciere.