Căsuța mea e înconjurată de mii și mii de frunze verzi și foșnitoare. Se alintă ca o răsfățată cu cam toate razele de soare, strălucește în culorile cele mai vii. E veselă chiar și pe ploaie, chiar și-n ninsorile bogate ale iernii, melancolia fină a toamnei nu o atinge.
Are geamurile mari, mari, mari, prin care lumea eu o văd un pic [mai mult] frumoasă. Miroase doar a proaspăt văruit, a lemnul din podele și a mov de levănțică.
Primește și pisici și câini, la fel de binevoitoare. Păsărele-i cântă diminețile la geam, împletindu-și cântul cu vântul subțirel.
Are și un nume pe măsură – Mansardă à la Fistique, și e ușoară ca lutul modelat cu îndemânare în palme calde, răbdătoare și cu degete de pianist.
Eu nu am pentru voi decât un sfat, deși nu-i musai să-l urmați – Let yourself go with the [Bohemian]Flow.
Sunt adorabile casutele!
multumesc frumos ca ai ales casuta mea pentru articol, am vazut-o accidental si m-am bucurat foarte mult :)!!! Si e “charming” articolul! :)