Eleganta este o stare de spirit. Dar asta este doar parerea mea neavizata.
Are o usoara componenta genetica. O mostenim de la partea (muiereasca) femeiasca din familie, de regula. Si, in teorie, ar trebui sa rasara in mod natural in noi. Fara ca noi sa facem eforturi prea mari de imaginatie la nivel vestimentar. Daca stau sa ma gandesc bine, nici eforturi fizice.
Nu m-a invatat nimeni acasa sa apreciez o femeie ce duce cu ea o grimasa trista de haine care strang sau nu sunt comode. Dar poate l-am mostenit eu pe tata si sora mea pe mama.
Si, poate, cand eram mici si imprumutam tocurile cele mai reusite si iubite ale mamei, eram dragalase daca mergeam stramb. Acum, e cam greu sa apreciezi o femeie ca fiind eleganta, de se chinuie sa mearga pe tocuri de 12 cm, in miezul zilei.
Componenta feminina si eleganta e diferita la fiecare. Si ar trebui sa o activam cu cap si sa o lasam sa ne inspire in mod natural.
La fel de natural cum cad si faldurile fustei de la Bertyo. La fel de natural cum se armonizeaza tonurile de mov cu ciocolatiul pamantiu. De parca vopselele s-ar fi asezat singure pe panza pe temei de compatibilitate de cuplu si, dupa ce s-au harjonit putin, s-au echilibrat intr-o armonie perfecta.
Si la fel de usor vine si accesorizarea fustei cu nelipsitul plic. Pentru ca, Bertyo, s-a gandit la toate.
In concluzie, daca eleganta si feminitatea ne sunt trasaturi caracteristice doar noua (cu exceptia unor reprezentanti din categoria masculilor), haideti sa le exploram, sa le fructificam si sa ne bucuram de roade!
Imi place muuult!
Si uite-asa mai descoperim minuni de magazine! : )
Frumos articol, frumoase si articolele vestimentare alese. Intr-adevar elegante.