Îmi pun adeseori această întrebare. S-a întâmplat chiar ieri, în timp ce – multitasking cum eu nu mă știu – îmbinam cititul cu devoratul unor struguri.
Oare cum ar fi dacă strugurii nu ar avea sâmburi, sâmburi care să renunțe la întregul lor, sub niște dinți atât de hotărâți?
Sau dacă luna ar fi chiar atât de prietenoasă încât să se sprijine pe un copac în floare?
Dacă aș fi eu singură pe lume? Sau dacă n-aș mai fi….oare cum ar fi?
Să fie joi în loc de luni, să crească prune care să se coacă-n dungi albastre, roșii și vernil, mașinile să nu existe nici de-acum până într-o mie și ceva de ani, să nu îmbătrânim – ba chiar să stabilim cum vrem să arătăm, să ne deplasăm oriunde doar gândind, să nu purtăm bijuterii…
Oh, asta chiar mi-ar fi destul de greu de imaginat.
Mai ales de când am descoperit colierul în culori de ceai, creat de mliviutza.
Așa că las întrebările pe mai târziu – avem spectacolul de toamnă de admirat intens și aer rece, proaspăt cu arome – de respirat fără oprire și o lume de culori și sunete și-atingeri…
Be First to Comment