Săptămâna asta am văzut prima frunză ruginie pe marginea trotuarului, semn că se apropie toamna. Așa că m-a prins efervescența proviziilor de toamnă.
De ziua mea am primit în dar un deshidrator mult dorit. De fapt cel pe care mi-l luasem eu a fost cu ghinion, așa că darul ăsta a fost foarte bine primit. M-am apucat serios de treabă cu proviziile astea, și-am pus ochii pe niște roșii de la mamaie din grădină. Așa că astăzi vorbim despre roșii uscate conservate în ulei de măsline, sau cum ar spune italienii: Pomodori secchi sott’olio.
Pentru delicatesa asta, cel mai bine se potrivesc roșiile prunisoare, care au mai puține semințe și mai multă pulpă. Dar eu am folosit roșiile de la bunica că deh, erau din cultura noastră. Roșiile se spală și se scurg, apoi se taie felii pe cât posibil egale , cam de 0,5 cm, și se sărează un pic.
Rețeta italiana prevede uscarea roșiilor la soare, însă mi s-a părut dificilă această operațiune, nu din pricină căldurii, căci doar știți ce zile caniculare au fost, dar mai ales din pricina umezelii din aer și a diverselor zburătoare, umblătoare de prin curte. Așa că le-am uscat la deshidrator.
Pentru cei fără deshidrator, roșiile se pot usca în cuptor. Astfel, se așează roșiile tăiate într-un singur strat în tăvi și se lasă la cuptor cu foc foarte mic (și eventual ușa de la cuptor deschisă). Ele sunt gata când nu mai prezintă semne de umezeală și sunt pliabile (nu crocante).
Ingrediente:
– un kilogram roșii (prunisoare sau de suflet)
– 5 căței usturoi curățați
– ulei de măsline
– 1 lg cimbru uscat
– 1 lg busuioc uscat
– 1 lg oregano uscat
– piper boabe
– 1 frunza dafin
– 1 ardei iute (de preferat roșu, eu am avut verde) feliat
– sare
– 1 lg sirop agave-opțional
– 1 lg oțet balsamic a opțional.
Mie dintr-un kg de roșii mi-au ieșit roșii uscate cât să încapă în două borcane de 300 gr. După ce s-au uscat roșiile, treabă e și mai simplă. Se așează roșiile în borcan și după fiecare strat consistent se adaugă condimentele de mai sus (usturoi, cimbru, busuioc, oregano, piper, ardei iure, sare). Strat consistent înseamnă că într-un borcan apuci să faci operațiunea asta cam de 3 ori incluzând finalul de la capătul borcanului. (dar fiecare apreciază infunctie de cantitatea pe care o are).
La final se adaugă uleiul de măsline. La unul din borcane am pus în plus agave și oțet balsamic, așa că am două borcane variante :)
Se lasă un pic să se “aseze” și să fie eliminate golurile de aer. Apoi se completează cu ulei de măsline astfel încât roșiile să fie bine acoperite de ulei, ca să nu se strice. Se pot păstra așa în frigider. Eu am mai făcut o operațiune în plus și anume le-am pus la bain-marie pentru vreo 20 min.
Se lasă vreo 5 zile la macerat , după care sunt gata de consumat. Simplu, nu?
Acum mai rămâne doar să le folositi cu spor la diverse preparate delicioase. Dacă nu aș fi la dietă, zău că prima rețetă pe care aș încerca-o ar fi o tartă cu pesto și roșii uscate :)
Dar cum trebuie să mai rezist pe baricade, cred că am să încerc un pateu de roșii uscate a la Ligia . http://ligiapop.com/2012/01/26/ligias-kitchen-pateu-din-roșii-uscate-la-soare/
Ah si…dupa ce terminati rosiile dintr-un borcan , puteti folosi uleiul super aromatizat la salate sau gatit.
Poftă Bună !
Va impartasesc si eu pe scurt din experientele traite in ultimii 2 ani de joaca cu rosiile uscate:
-daca incercati sa le uscati la soare sansele sa se strice sunt maxime; mie nu mi-au reusit la soare decat niste visine,caise si prune. Se usuca in tavite cu gaurele ca sa se ventileze si pe jos,acoperite cu tifon(eu am folosit cu succes un organizator de hartii de la ikea caruia i-am facut o husa de tifon :).Noaptea se baga in casa, variatia de temperatura noapte/zi ajuta condensul si fermentarea
-eu nu am dezhidratator, dar anul trecut am reusit cu maxim succes uscarea la cuptorul electric. Rosiile(indiferent de soi) se oparesc cateva secunde, se curata de coaja,se taie sferturi, se scot semintele si se scurge sucul(ies niste supe foarte bune cu ce ramane). In tava de la aragaz, pe hartie de copt se intind uniform sferturile. Se lasa peste noapte cu temperatura reglata la minim(maxim 50 grade) si usa cuptorului putin deschisa(se evapora foarte multa apa).Dimineata se intorc, si pt ca de obicei ziua e prea cald se lasa asa…iar noaptea urmatoare se finalizeaza operatiunea pe partea cealalta. Trebuie sa arate ca o piele la final, dar sa fie maleabile nu casante. Cand le puneti in ulei atentie sa fie acoperite,altfel se strica. Tin si netinute la frigider, cu conditia ca borcanul sa fie invelit in hartie si tinut la intuneric(preferabil intr-un loc racoros)-daca e tinut la lumina uleiul oxideaza,rancezeste si devine toxic(asta e valabil pentru orice ulei…ma abtin a comentez despre calitatea uleiului vndut in sticle transparente de plastic….).Sunt absolut delicioase, noi le mancam ca adaos in salatele de iarna sau pe post de bruschete.Singura problema e ca nu sunt niciodata destule :).
-nu incercati la aragaz cu gaz, se ard
-toata ideea e ca uscarea sa se faca la o temperatura constanta preferabil sub 42C, temperatura la care enzimele si vitaminele incep sa se distruga
-presupunand ca reusiti sa faceti cantitati mai mari, tin cel mai bine in pungute bine indesate puse la congelator(fara ulei, evident :) ). Se decongeleaza si fie se folosesc direct(se rehidrateaza peste noapte) fie se pun periodic mici cantitati la macerat in ulei.
spor la lucru :)
Am facut si eu prima data vineri si o a doua transa sambata. Ies foarte bine si la cuptor cu gaz, atat timp cat se tine cuptorul la minim si usa intredeschisa. Se fac in cam 5-6 ore, depinde de dimensiuni (fara seminte).
foarte fain articol, felicitari! :)
Delicioasa aceasta reteta, o voi incerca sigur !!! Multumesc :)