Oare praful de piatra o fi magic? Sau are in compozitie praf de stele?
Altfel nu-mi explic cum vrajitorii de la Castelini au putut sa reduca Palataul prefecturii din Targu Mures la dimensiunile acestea. Ca numai purecii ar mai putea sa valsuiasca acum prin salile lui racoroase.
Si ce cladire impresionanta fuse:
Sute de tigle minuscule, lucrate manual, bolti arcuite ce adapostesc intrari secrete, turnulete ce razbat cerul indreptandu-se direct spre soare.
Odata vazut, poti da frau liber imaginatiei tale sa faca slalom printre povesti poate nescrise. Sa iti lasi plete sa curga-n vant prin ferestrele foisorului, sa cobori scarile elegant imaginadu-ti ca in sala mare se da balul de-altadat’, sa te adapostesti la umbra bradului batran, strajer de neclintit al palatului.
Iar cand te ia cu somn, abia sa te trezesti!
Mi-e greu sa cred ca articolul asta a ramas fara comentarii… E frumos ce faceti voi la Castelini, e migala, e arta, in ciuda faptului ca traim vremuri in care kitsch-ul ne ineaca in plastic si chestii stridente, ori in nepotriviri care iti strepezesc duntii… Bravo!