Despre mestesugari, pasiune, si drumul propriu – cu Matei Plesa

Dacă nu i-ați văzut deja clipurile, acum e momentul. Pe site-ul lui mai sunt încă două, și – foarte important – e un proiect care abia începe, deci rămâneți pe fir pentru episoade noi.

Am fost curioși să aflăm mai multe, și Matei a acceptat să ne asculte întrebările. Răspunsurile lui le puteți citi mai jos:

B: Prezintă-te puțin. Cine ești, care e background-ul tău, cu ce te ocupi în mod normal?

M: Mă numesc Matei Pleșa, sunt un tânăr filmmaker din Cluj-Napoca.

În momentul de față studiez Publicitatea la Facultatea de Științe Politice și Comunicare din cadrul UBB Cluj. Legat de domeniul în care lucrez, nu pot să zic că am un background academic propriu-zis. Probabil că Liceul de Arte a influențat felul în care văd și îmi construiesc compozițiile, dar în rest nu am urmat nici un workshop, seminar sau altele în domeniul video.

În mod normal, adică de 2 ani încoace, mă ocup de domeniul video și un pic de domeniul foto – mai mult ca hobby.

B: Pari un tip foarte urban cool. Ești tânăr, și faci parte din cea mai tehnologizată generație de până acum, la urma urmei. Cum de ai ales meșteșugarii ca subiect pentru documentarele tale?

M: Mi-am dorit de mult timp să fac așa ceva. După multă muncă pentru alți oameni, mai ales în București, am simțit că trebuie să mă ocup de mine și de ce îmi place mie să fac sau să filmez. Meșteșugarii sunt oamenii care au făcut ce le-a plăcut, și foarte mulți dintre ei duc mai departe munca, pasiunea și îndemânarea stră-stră-stră-moșilor lor. După logica mea, dacă filmezi un astfel de subiect, e imposibil să nu obții ceva foarte puternic ca mesaj și bogăție sentimentală. Tot timpul mi-am dorit să filmez oameni și locuri speciale, cu o poveste deosebită, intimă și motivată de pasiune.

B: Spune-ne despre oamenii pe care i-ai filmat. Cum i-ai găsit? Cum te-au primit? A fost greu să i faci să ți se deschidă?

M: Pot să zic că i-am găsit din întâmplare, cel puțin pe primul. Pe Dl. Ioan Mureșan l-am cunoscut într-o zi când am intrat în atelierul său din centrul Clujului pentru a-l întreba dacă aș putea filma ceva acolo. Mi-a spus că pot filma liniștit, așa că peste 3 zile m-am întors cu tot echipamentul și am început să filmez. Episodul cu lutierul a fost puțin mai complicat, asta din cauza timpului avut la dispoziție și presiunii, dar pot spune foarte bucuros că e cel mai bun episod din seria “Micilor meșteșugari”. De primit, toți m-au primit cu brațele deschise și bucuroși că cineva încă se mai interesează de meserii care probabil sunt pe cale de dispariție.

B: Pare destul de intimidant, din exterior. Cum e să fii în preajma lor? Ți s-a întâmplat să pleci de la ei inspirat?

M: Nu pot decât să mă simt norocos și bucuros că pot face parte pentru câteva ore din lumea lor. De fiecare dată când am filmat cu un astfel de meșteșugar mi-a fost frică nu cumva să “modific” sau să “alterez” ambianța de poveste din atelierele lor. De fiecare data când filmez astfel de oameni mi se pare că, odată ce intri pe “domeniul lor”, totul inspiră și expiră a ceea ce sunt ei. Uneltele, instrumentele, modelele, toate sunt făcute de ei și e imposibil să nu te “intoxici” și să nu observi munca și pasiunea acestor oameni.

Dacă stăm să ne gândim un pic descoperim că sunt foarte puține locuri de genul ăsta. De asta încerc să scot în evidență acești oameni și meseriile lor. Merită și doar pentru simplul fapt că au lucrat toată viața ceva ce le place și probabil nu au ascultat prea mult părerile altor oameni.

Fiecare dintre noi știe ce e cel mai bine pentru sine. Când ne luăm singuri deciziile, ne simțim de două ori mai încrezători în noi și de două ori mai fericiți. Cel puțin pentru mine așa e.

B: Care crezi că e cel mai important lucru pe care l-ai învățat lucrând în domeniul tău?

M: Nu știu sigur care ar fi cel mai important lucru pe care l-am învățat din domeniul video. Pot să spun cu siguranță doar că să lucrezi singur e greu, dar să ai încredere în alți oameni e și mai greu. Pot să zic că cel mai bine e să ai încredere în tine și în ce faci, să nu te dai absolut niciodată bătut, pentru că la un moment dat cineva îți va observa pasiunea, și chiar dacă nu, fi sigur că vei ajunge să lucrezi cu oameni la fel de pasionați ca și tine, iar asta sigur nu va deranja pe nimeni ;)

B: Mai ai vreun filmuleț de când abia începeai să filmezi? Să le arătăm oamenilor cât de mult poți să crești dacă te ții de treabă.

M: Am toate filmulețele pe care le-am făcut atunci când am început, deși nu cred că va fi ceva foarte interesant.

E un filmuleț pe care l-am făcut pentru un proiect la facultate și s-a dovedit un pic mai mult de atât, mai ales pentru părinții copiilor. După cum se vede, chiar și atunci căutam să exprim sau să transmit sentimente cât mai puternice.

B: Despre handmade, ce părere ai? Crezi că putem vorbi despre urmașul meșteșugului?

M: Despre domeniul Handmade aș avea multe de spus, mai ales că mie personal mi-ar plăcea să știu să lucrez cu piele și cu lemn. Da, se poate vorbi despre Handmade ca și un urmaș al mestesuglui, dar asta probabil peste 20-30 de ani când meșteșugul va deveni “specie rară”. Părerea mea este că Handmade-ul va avea în continuare o dezvoltare foarte puternică, mai ales că oamenii simt nevoia să aibă lucruri făcute de oameni, într-un fel cât mai personal și cât mai “cald”.

B: Noi credem mult în mișcarea asta. Tu ce spui, ar trebui oamenii să cumpere – și să facă, bineînțeles – mai mult handmade? De ce?

M: Mie mi-ar plăcea ca atunci când caută un cadou, să se gândească să-l facă, să-l contruiasca un ei. Acelea vor fi cele mai frumoase cadouri până la urmă. De aici până la a se dezvolta un mic atelier nu e foarte mult. Îmi plac lucrurile handmade pentru că fiecare lucru e făcut să se potrivească unei persoane, așa că ar trebui să fim de două ori mai încântați de un handmade decât de orice obiect din magazin.

B: Ție îți place să meșterești? Ai lucruri făcute de tine?

M: Da, îmi place să meșteresc și am lucruri făcute de mine, dar au fost făcute pe perioada liceului când eram la secția de Ceramică din cadrul Liceului de Artă din Cluj. Mi-ar plăcea să știu să meșteresc mai mult și mai ales dacă aș putea să îmi meșteresc eu, de exemplu ochelarii :D. Am eu ceva cu ramele de ochelari făcute din lemn. Mi-ar mai plăcea să realizez și curele, brățări, toate din piele și cu elemente de metal.

E foarte important să știi să faci ceva ce îți place, în felul ăsta nu vei simți presiunea de a pleca în altă parte, sau de a face ceva diferit, mai ales că nu mai depinzi de alți oameni.

B: Dă-ne temă pentru acasă. La ce să ne uităm, pe cine să urmărim?

M: Eu unul v-aș sugera să îl urmăriți pe Philip Bloom, el este preferatul meu, și modelul meu din domeniul video. Sunt sigur că munca lui vă va părea mai mult decât frumoasă și plină de sentimente. La fel ați mai putea urmări niște tineri talentați din New York care se numesc “Variable” și care au lucrat pentru firme ca Nike și Coca-Cola.