Tainele Boiangeriei – Episodul 3 – Laptele Câinelui şi Rapiţa

     Bine v-am găsit, dragi breslaşi!

     Încep cu veştile bune şi apoi o să continui cu veştile şi mai bune! Biblioteca Metropolitană Bucureşti pune la dispoziţie, pe internet, o carte scanată, datată în 1914, avându-i ca autori pe Tudor Pamfilie şi Mihai Lupescu – “Cromatica poporului român”, din care am extras următorul gând:

     “Nimeni nu poate tăgădui că cea mai mare parte din comorile noastre sufleteşti, cele mai alese însuşiri etnice ale noastre – în toate domeniile – mai întâiu s-au discreditat, după aceasta s-au părăsit şi în urmă s-au uitat.”

     Înca din 1914 se discutau cauzele “părăsirii” vopsitului cu plante, pricina cea mai mare fiind introducerea pe piaţă a vopselelor chimice sub formă de prafuri, uşor de folosit, intense, care acopereau o paletă largă de culori. Aceste culori ochioase s-au răspândit rapid prin sate, ispitind şi promiţând o disponibilitate permanentă, înlocuind treptat şi sigur meştesugul boiangeriei – o îndeletnicire anevoioasă, care îţi cere timp şi cunoştinţe botanice şi care depinde de ciclurile naturii.       Aflăm astfel că odată cu dispariţia boiangeriei, va dispărea şi femeia boiangiţă, această “botanistă pribeagă”, văzută mereu în mijlocul câmpiilor, atentă să cunoască şi să recunoască toate florile, pentru ca la sfârşit de zi să se întoarcă acasă, cu traista de pânză plină cu flori sau rădăcini.     Zâmbind, cu gândul la acest mod de viaţă pribeag, am pornit pe malul Someşului în căutarea plantelor din luna mai şi m-am întors acasă după 3 ore, fericită şi cu o traistă plină de rapiţă, tătăneasă şi laptele câinelui. Pentru dăţile viitoare am ochit locurile unde creşte coada şoricelului, coada calului, socul…

     Firul poveştii de azi se continuă cu relatarea a două întâmplari cromatice fericite, petrecute în această săptămână. Încep cu o plantă pe care am neglijat-o pe nedrept până acum, având în vedere beneficiile cromatice pe care le poate aduce: Laptele câinelui. Se găseşte în locuri însorite, prin păşuni, locuri uscate, pietroase.

VOPSIREA CU LAPTELE CÂINELUI – Euphorbia cyparissias

     Culegem partea aeriană a acestei plante, cu grijă, deoarece este o plantă toxică, contactul sevei cu ochii putând produce orbirea. Am reuşit să culeg 100 gr. plantă proaspătă, pe care ulterior am mărunţit-o şi am pus-o la macerat timp de 3 ore într-un borcan cu 700 ml apă. Am pus conţinutul borcanului într-o oală, la foc, iar când a atins punctul de fierbere, am strecurat resturile vegetale. În soluţia rămasă am adăugat 1 linguriţă de pudră de alaun (potassium alum, se găseşte la magazinele naturiste). Am introdus materialul textil în baia de vopsire astfel pregătită şi am lăsat-o să stea pe foc foarte, foarte mic timp de aproximativ 1 oră. Apoi am scos materialul şi l-am spălat, în final obţinând culoarea mult aşteptată: GALBEN!

      Şi dacă aţi prins gustul culorilor solare, sigur o să vă placă reţeta pe care am folosit-o pentru vopsirea textilelor naturale cu rapiţă. Această plantă cu flori aurii se găseşte frecvent pe marginea drumurilor şi în culturi. De azi înainte, declar concurenţă albinuţelor din câmpul de rapiţă! En garde!

VOPSIREA CU RAPIŢĂ – Brassica rapa

     De la rapiţă se culeg doar florile. Astfel, am recoltat 800 gr. de flori de rapiţă şi le-am întins la uscat într-un strat subţire, timp de 2 zile. Apoi le-am pus la macerat timp de 3 ore, într-un borcan cu 2,5 l apă, amestecănd puternic din când în când. Am pus maceratul la foc într-o oală emailată, am adăugat 2 linguri rase de praf de alaun (potassium alum) şi am fiert soluţia timp de 15 minute. Am strecurat resturile vegetale, iar în soluţia obţinută am introdus materialul textil de vopsit. Am fiert la foc mic această baie de vopsit timp de 20 minute, apoi am luat-o de pe foc şi am lăsat materialul în soluţie până s-a răcit. Am scos materialul şi l-am spălat cu apă călduţă. Vă plaaaaace?

Mă declar mulţumită de rezultatele cromatice şi abia aştept să mai culeg nişte rapiţă pentru o nouă tură de vopsit în galben!

Ooooo, voi, câmpuri aurii…

:)

Cu drag, cu zâmbetul până la urechi şi cu degetele îngălbenite,

Semnează… Didi