După ce m-am decis să scriu despre buline, pentru că – nu-i așa? – ce drăgute și simpatice sunt și cum ne înveselesc ele cele mai banale obiecte, am dat peste “mama și tata” lor – Yayoi Kusama, o artistă japoneză de 83 de ani, care locuiește de bună voie de prin anii ’70 într-un spital psihiatric din Tokyo și care și-a făcut, practic, din buline, o marcă.
A început, se pare, la vârsta de 10 ani și a continuat să umple lumea de buline – de la pânză, obiecte de gospodărie, copaci, până camere întregi, într-o frenezie halucinantă. Acoperind medii diverse: pictură, sculptură, colaj, instalații ambientale, Kusama face parte din avangarda new-yorkeză abstract-expresionistă a anilor ’60, alături de Andy Warhol și alții. La sfârșitul anilor ’60 șochează cu happening-uri în Central Park și pe Brooklyn Bridge, destinate a protesta împotriva războiului din Vietnam și având ca protagoniști nuduri acoperite de buline colorate. Revenită în Japonia în anii ’70, lucrează în continuare în studioul aflat în apropierea spitalului, scrie povestiri, romane și poezie, se implică în proiecte de fashion (recent o colaborare pentru o linie întreagă de produse Louis Vuitton, de exemplu). Creația ei, afirmă ea insăși, este o expresie a vieții și, în particular, a bolii ei psihice.
Lucrările ei fac parte din colecții expuse în mari muzee din lume, printre care: Muzeul de Artă Modernă din New York, Tate Modern din Londra, Centrul Pompidou din Paris și Muzeul Național de Artă Modernă din Tokyo.
Vă ofer doar o mică mostră din rețeaua infinită, colorată și halucinantă a lui Yayoi Kusama, dar rămâneți conectați la subiect, căci bulinele sunt pe val ;).
Mai multe informații găsiți pe site-ul ei.
Un interviu interesant, din 1999, aici.
Cameră, Expoziția “Eternitatea eternității eterne” – Muzeul Național de Artă din Osaka
Dovleac, Expoziția “Eternitatea eternității eterne” – Muzeul Național de Artă din Osaka
Expoziția Audi – a 100-a aniversare, 2009
Bienala de la Singapore, 2006 – bulinele au urcat in copaci :)
Camera obliterării, Galeria de Artă Modernă din Brisbane, Australia, 2012
Între timp, pe Breslo, nehalucinant și cuminte, bulinele stau aliniate frumos. Iată cum:
Voi cum stați cu bulinele?
Camera obliterării, halucinantă într-adevăr. Numai bună de “psihanalizat” :D
mult mai bine decat zebrele, care…dupa cum se stie [sau nu], nu au buline :P
Vrei sa ma provoci, asa-i? Vrei sa ma auzi/citesti promitand ca intr-o zi o sa scriu si un articol dungat. Bine, na… :)
foarte tare articolul :) ne vom gandi si noi la ceva buline:)
multumesc :). o sa urmaresc ;).
Mie imi plac bulinele. Sunt foarte vesele. Aduc buna-dispozitie si un iz de tinerete si ghidusie oriunde isi fac aparita :)
foarte faine bu bu linele:)))