Dragii mei breslaşi,
Am fost invitată la pupitrul Breslog pentru a împărtăşi, printr-o serie de articole, meşteşugul boiangeriei. Pe parcursul acestui an, mă voi iniţia alături de voi, în tainele acestei preocupări artizanale, boiangeria, care tradusă în cuvinte simple, este meşteşugul „vopsitului cu buruieni” a fibrelor naturale – bumbac, in, cânepă, lână. Sper să mă însoţească cât mai mulţi dintre voi în aceasta mare aventură cromatică! Articolele despre boiangerie sunt în primul rând o invitaţie la ieşit pe dealuri, pe câmpuri sau prin păduri, pentru că reţetele pe care le voi prezenta vor cuprinde plante din flora dragii noastre Românii. Vom respira în ton cu natura, atenţi la fiecare pas, la fiecare anotimp, atenţi la ciclul plantelor, conştienţi de rânduiala lor: când înverzesc, când înfloresc şi când dau roade. Vom fii atenţi la plante şi în sezonul rece, când „hibernează”, pentru că şi atunci au să ne ofere, în semn de mare dragoste şi ca o mare lecţie: hăinuţa lor – scoarţa – ultimul lor bun de preţ. Când culegem plantele avem o mare responsabilitate, să avem grijă să nu distrugem întreaga plantă decât dacă este nevoie, să nu “defrişam” zone întregi, să întoarcem seminţele în natură, sa-şi continuie viaţa. Nu uitaţi de rugămintea mea, mai ales atunci când veţi recolta scoarţa de copaci – căutaţi copaci căzuţi la pământ sau mergeţi în exploatări forestiere recente şi fiţi conştienţi ca luând scoarţa unui copac viu, acest copac poate să moară, unii neavând resurse de a se mai regenera.
Fiecare mic boianger / mică boiangeriţă are un carneţel cu experienţe în care notează date precum: planta folosită, care parte a plantei a fost folosită, data recoltării, reţeta folosită şi bineînţeles mostra de fibre naturale vopsite. Va fii o sursă de informaţie de nepreţuit în anii care vor urma, veţi putea urmări încercările, progresele, şi bineînţeles că va aduce zâmbete dulci celor care îşi vor plimba degetele peste fibrele colorate de-a lungul vremii.
Este bine de ştiut că fibrele textile sunt poroase, iar numărul şi mărimea porilor variază în funcţie de natura fibrei. Sub acţiunea căldurii şi a agenţilor chimici porii se dilată şi fibrele pot absorbi particulele de colorant. Prin răcire sau prin acţiunea unor substanţe astringente, porii se închid şi coloranţii sunt reţinuţi în fibră.
Pentru fixarea culorii în fibră, cât şi pentru intensificarea culorii, vom folosi substanţe ajutătoare, mordanţii, care au rolul de a forma împreună cu colorantul propriu-zis, complecşi foarte stabili şi greu solvabili în apă, mărind rezistenţa colorantului la spălare şi la expunere solară. Iată câteva exemple de mordanţi: alaunul de potasiu, sulfatul de fier, sulfatul de cupru, oţetul. În urma utilizării unui mordant sau a altuia, vom obţine diferite culori, cantitatea de mordant adăugat influenţând deasemenea culoarea finală a fibrelor vopsite.
Este recomandat ca înainte de vopsire, materialul să fie înmuiat în apă călduţă cu puţin săpun; această soluţie alcalină va umfla fibrele naturale, uşurând penetrarea ulterioară a colorantului. După vopsire, materialul se spală bine în apă curată, de mai multe ori.
În articolul următor vom începe să vopsim cu plantele pe care le găsim în această perioadă a anului. Aşadar, urmăriţi atenţi păpădiile, socul negru, brusturele, salcia, toporaşii, iedera, urzica, rostopască, şi reţineţi locurile unde le găsiţi, pentru că unele dintre ele le vom folosi proaspăt culese. Pentru vopsit vom avea nevoie de un vas emailat, curat şi fără pete de rugină, şi o lingură de lemn. Să vi le pregătiţi din timp! Până atunci aveţi timp să căutaţi şi materialele naturale pe care vreţi să le folosiţi în experimente.
Vă mulţumesc că sunteţi aici şi abia aştept să ne vedem cu bine la un nou episod!
Cu mult entuziasm,
Diana Călin
foarte interesant! dar ne-ai lasat rau de tot in suspans :)
Felicitari, Didi!!! Sunt in asteptarea urmatorului articol!!! :)
Superb!! Ne bucuram sa te putem citi! :)
Foarte frumos articolul! De-abia astept sa experimentez metode naturale de vopsit!
Un episod-pilot cât se poate de captivant. Aştept cu nerăbdare continuarea.
Ce frumooooooooos! In ziua de azi, pare o activitate despreinsa din povesti fantasy. :P Abia astept urmatorul articol!
[…] După cum v-am promis în primul episod, astăzi vom încerca să vopsim pentru prima dată cu păpădii. Povestea merge mai departe, ca […]
[…] După ce s-au uscat câteva zile, punem florile într-o oală, le acoperim cu apă şi le fierbem o oră. Strecurăm resturile vegetale şi adaugăm o lingură de piatră vânătă (sulfat de cupru) pentru fiecare litru de soluţie obţinută. Introducem materialul în baia de vopsit şi punem din nou oala pe foc mediu, timp de 30 de minute. Scoatem materialul, îl spalăm bine în mai multe ape şi îl punem la uscat. Celor care vopsesc pentru prima dată cu plante, le recomand să citească episodul introductiv. […]