Lumea culorii este bazată pe cele 3 culori principale (roșu, galben și albastru), pe cele 3 culori secundare (verde, albastru violet) și a combinațiilor dintre aceste culori. Roșul, galbenul și albastrul sunt culori principale și pentru români și pentru francezi și pentru orice popor din lume. E o coincidență faptul că cele trei culori se regăsesc în steagul românesc. Multă lume crede că ăsta e adevăratul motiv pentru care le numim culori principale dar acest lucru e fals. Deci de ce le numim culori principale? Pentru că nu se pot forma din alte culori, au maxim de strălucire ( un roșu, galben sau albastru sunt mult mai strălucitoare decât maro, indigo sau cărămiziu ) și din ele rezultă toate celelalte culori. Culorile secundare se rețin ușor vizualizând desenul de mai jos ( numit triunghiul lui Goethe ): Două culori principale amestecate dau o culoare secundară.
Roșu + Galben = Oranj ( sau Portocaliu )
Galben + Albastru = Verde
Albastru + Roșu = Violet
Studii arată că aceste culori sunt comune tuturor limbilor și că doar gamele care rezultă din aceste culori diferă în funcție de dezvoltarea culturală a unor țări. Tot așa, femeile precep mai multe culori decât barbații (vezi imaginea de mai jos), iar artiștii mai multe culori decât oamenii obișnuiți. Un exemplu este pictorul spaniol de origine greacă El Greco – care distingea peste 800 de nunațe de griuri colorate. Mai jos un tabel cu denumirile unor nuanțe în limba engleză pentru a vedea că nunanțele sunt infinite.
Aici un link cu mai multe culori si numele lor. Fiecare nuanță are pe lângă denumire și un cod specific care poate fi găsit în pantonar. Mai jos o poza cu un pantonar (acest instrument este folosit în tipografie și la firmele care prepară vopsele – de ex. pentru văruit)
Avem nevoie de un pantonar și pentru că unele culori sunt atât de apropiate încât numai juxtapuse ne putem da seama dacă vorbim de un violet sau de un mov, de un grena sau de un bordo. Violetul are mai mult roșu și mai puțin albastru, iar movul (culoarea Milka) are mai mult albastru și mai puțin roșu.
Pornind de la exemplul natural, conform căruia în natură culorile sunt așezate în degrade (de la negrul pământului, la verdele pomilor și albastrul cerului) o armonie presupune etajarea culorilor de la închis la deschis, de jos în sus. Ne simțim bine cu o bijuterie, o piesă vestimentară și chiar cu un tablou dacă e respectată această ordine. Tot ceea ce nu respectă așezarea acestor intensități cromatice, se traduce prin dezechilibru: avem impresia că un tablou e cu capul în jos, “trage înspre dreapta sau stânga” sau că starea pe care ne-o lasă un ansamblu vestimentar este de tensiune, dezechilibru și apăsare. Tradus în forme și texturi asta înseamnă că zona de “gălăgie” trebuie să fie în partea de jos a unei imagini de decriptat si zona de “liniște” trebuie să fie în partea de sus ca în modelul de mai jos.
Mai jos câteva exemple de produse care respectă aceste reguli:
1. Ariane Hartmann (http://www.ariane-hartmann.de/kollektioneneng.html). Roșul e mai apăsător, bijuteria are stabilitate și greutate. Partea de sus e vaporoasă, aerată – și prin culoare și prin grafiile fin adâncite în suprafața metalului.
2. Maria Phillips – material, culoare, tratament graphic, formă – toate întăresc regula de mai sus.
3. Iris Bodemer – http://www.irisbodemer.de/
Iris Bodemer asociază materiale dintre cele mai neașteptate: lâna, aur, pietre de râu – ca să obțină efecte grafice, bijuterii monumentale și contraste puternice între volume. După agitația creată în registrul de sus, ochiul caută un punct de relaxare – niște volume clare, simple, monocrome care echilibrează compoziția.
Un exericițiu benefic e să aruncăm o privire în magazinele personale Breslo pentru a verifica în ce măsură ne-am însușit și aplicat principiul patternului cognitiv ( memory structure )
Armoniile și acordurile cromatice:
Anumite combinații de culori sunt plăcute și oferă o stare de relaxare, iar altele sunt supărătoare, stridente: culorile par că nu se armonizează, sunt tot timpul într-o continuă ceartă, și fiecare culoare tinde să o domine pe cealaltă într-un joc obositor. Pentru a crea armonii de culoare avem mai multe variante: fie utilizăm schemele cromatice clasice (să cunoaștem cele 7 tipuri de contraste : al culorilor în sine, închis-deschis, cald-rece, cantitativ, calitativ, complementar și simultan) fie să ne urmăm simțul artistic. Acesta din urmă se formează în timp, în urma unui studiu îndelungat (observație și imitare, experiment și conștientizare).
O să ne ocupăm de asta acum pentru că e cel mai greu și necesită disciplină. Cum facem? Pornind de la lucrari de artă celebre sau piese de vestimentație de pe catwalkul parizian, extragem alăturări de culori și ni le notăm într-un carnețel. Încercăm să le memorăm și pe viitor să descoperim și alte acorduri cromatice pe care să le putem folosi. De exemplu:
– Bejurile merg alături de marouri, crem, kaki, griuri
– Negrul, albul și griul se asortează cu orice
– Rozul e dificil, se asortează cu gri cel mai bine, cu alb, cu alte rozuri ( tonuri sau nuanțe), cu violeturi, movuri, turquoise, verde iarbă sau indigo
– Movul cu muștar
– Galbenul e dificil, merge cu negru, oliv, gri, verde de china
– Roșul e și el dificil – roșul “din steag” merge cu gri, alb sau negru, iar celelalte roșuri se armonizează diferit: roșul englez merge cu marouri sau verde kaki
– Oranjul cu gri sau alb sau negru, cu kaki, bejuri sau marouri
– Verdele merge cu marouri, cu kaki, gri sau negru
– Albastrul poate varia de la bleumarin la turquoise, de la cobalt la ceruleum. Fiecare se armonizează diferit, în general cu o culoare apropiată de complementara lui.
(de ex, roșul e complementara lui verde și deci nu se armonizează cu verde, dar daca murdărim puțin verdele cu un pic din roșu- complementara lui- rezultă o gamă largă de marouri care se potrivesc cu roșu)
Alte acorduri? Cu ce armonizați bleumarinul? Dar vernilul? Dar bordoul? Ce alte culori pun probleme și par foarte greu de armonizat? Va aștept cu comments, ca data trecută :) Multumesc:)
**** poza articolului reprezinta o creatie a designerului Issey Miyake (Paris Fashion Week) iar culorile in armonie sunt extrase de mine alaturat.
Foarte frumos si interesant articolul :)
Multumim
multumesc mult:)
si o intrebare: cum stii daca doua culori una langa alta sunt in armonie? dupa ce legi te ghidezi?
Pai in primul rand dupa ROGVAIV-ul invatat in clasele primare :) De-acolo pornesc.
Apoi am cateva “roti” de culoare de genul acesteia http://farm5.staticflickr.com/4095/4871453491_522e7acd7c_z.jpg unde ma uit sa vad ce si cum.
Combinatiile sunt multe. De cate 2,3,4 culori diferite, complementare sau adiacente.
Evident poti mereu pune una peste alta sa vezi daca merg.
Mai este si varianta “natura”. Adica mereu natura pune impreuna culorile care merg. E indeajuns sa privim flori, copaci, mare, nisip, padurea etc :)
Si nu in ultimul rand mai este “ochiul pentru culoare”. Un fel de talent nativ. Personal nu il detin dar am prietene artisti handmade care pot face combinatii spectaculoase de culori fara sa consulte nicio paleta :)
F util articolul, am aflat lucruri noi. Recunosc ca deseori alegerea culorilor pt un nou model imi ia cel mai mult pt ca deja am incercat multe combinatii si imi doresc mereu ceva diferit. (luand in considerare ca nuantele de hartie pe care le gasim la noi sunt destul de limitate si ca , dupa ce lacuiesc produsele, culoarea se schimba intr-una care de multe ori ma dezamageste). Deci sa inteleg ca nu trebuie alaturate culorile complementare?
Foarte bun si bine construit articol, plin de informatii utile noua, si tuturor, de-altfel. Daca lumea ar sti mai multe despre culori si imbinarea lor fericita, sigur am trai intr-un loc mai frumos… In ceea ce ma priveste, cam fug de combinatiile traditionale si super-uzitate, asadar nu-mi ramane decat sa am norocul sa-mi pice in fata ochilor ele, culorile, combinandu-se de la sine. Cand se intampla aceasta magie, atunci ma si apuc de treaba, ca altfel ideea dispare. In consecinta, masa mea niciodata nu-i ordonata si “frumoasa”, ca sa zic asa, le cam tin de-a valma, da-ntr-un scop nobil..:))
@Giginele:
Cel mai bun exercitiu care se poate face e sa privim lucrari ale designerilor de moda si sa le studiem culoarea. Putem lucra in Photoshop, selectand cu pipeta culoarea si alaturand dreptunghiuri colorate – asa cum arata poza articolului de mai sus- sau pur si simplu avand o cutie de creioane colorate si alaturand culorile una langa alta pe o foaie. Eu am pastrate mai multe notite pe game cromatice la care apelez cand am nevoie. Dupa un timp, combinatiile vin firesc, nu trebuie decat putin rabdare pentru a intelege de ce un artist a pus culoarea X langa culoarea Y. Cat despre “Talentul nativ”, el vine din exercitiu si multa documentare. Cu cat asimilam mai multa informatie, cu atat devenim mai rafinati in culoare. Daca ajuta, am sa pun un post cu cateva game cromatice.
@PapadiileRuxandrei: da, ai inteles bine. complementarele nu trebuie alaturate. Daca vrem sa asezam un oranj lanaga un albastru ( ele sunt complementare) atunci trebuie sa “il murdarim” pe unul din ele cu un pic din celalalt. Tot asa, daca ne uitam in triungiul lui Goethe, nu sunt armonice culorile alaturate: adica nu asezam un rosu langa violet, violetul langa albastru, albastrul langa verde, verdele langa galben.( vorbim de culorile principale si secundare, nu de anumite tipuri de verde, de galben sau de rosu)
@Ruxadra cu Papadii :) Culorile complementare merg si pot fi alaturate perfect :) Dar merg si multe alte combinatii!
@Ipipura Acum depinde fiecare cu ce lucreaza. Eu am mult polimer si pe tonuri si nuante deja combinate si imi este usor sa le asortez sa vad cum vin.
Despre designerii din moda sincer nu ma atrage ideea pentru ca rareori ma uit la fashion-shows, poate doar sa gasesc trenduri sau ceva de gen. Studiul meu este mai mult spre creatie si modele :) Cine lucreaza in alt domeniu se poate inspira si din asa ceva.
Cat despre Photoshop, el este bun doar pentru cine il foloseste. Desi sunt si grafician, tot cu polimerul imi place sa descopar culorile. Pentru ca le pot privi in soare sau la umbra, texturate sau nu :)
@blanitza:
multumesc frumos pentru aprecieri:)
despre combinatii inspirante:
1. in ultimii ani JPGaultier si-a prezentat lucrarile online impartind in doua ecranul: in parta stanga era modelul si in dreapta descrierea lui in cuvinte. O lectie buna din care am invatat nu numai cromatica ci si cum sa armonizez materiale si texturi.
2. pentru combinatii de neasteptat si dpdv culoare dar si materialitati, sunt japonezii : Issey Miyake, Rei Kawakubo, Yohji Yamamoto
3. mai e fashion showul Project Runway – unde poti gasi teme de inspiratie interesante : cum sa cream un produs pornind de la o peruca, de la o pereche de jeans uzati, de la o floare din gradina botanica, un material cutat sau o poza din vacanta.
4. si FTV – unde daca stai jumatate de ora cu un creion in mana, gasesti inspiratie pentru un an:)