Imi amintesc mereu cu placere de perioada cand, vorba cuiva drag, mergeam in picoare pe sub pat, si il asteptam pe Mos cu sufletul la gura renegand zvonurile aruncate de cei mai mari din cartier cum ca, el nu ar exista. In fapt, cred ca este singura poveste pe care am preferat sa o cred in totalitate si o cred si acum pentru ca, mai intai, era in avantajul meu, si mai apoi, pentru ca este si cea mai frumoasa poveste ce revine si revine…si revine, in fiecare an.
Si Mosul nu ma dezamagea nicodata, chiar si atunci cand eram la bunici la tara si nu aveam bradut ci doar o creanga asezata strategic langa geam, sa nu-i vina greu Mosului sa lase cadourile. Imi amintesc si acum cu placere de unele dintre ele: Cartea cu povesti a fratilor Grimm, patul pentru papusi lucrat manual din lemn sau razboiul de tesut in miniatura. Of, de ce nu se mai fabrica jucarii ca pe vremuri?
Insa niciodata nu i-am lasat Mosului lapte cald sau prajiturele/cozonac in varianta romaneasca. Si regret amarnic. Si mereu am spus ca ma voi revansa. Asa ca anul acesta am sa il intampin cum se cuvine: cu lapte cald cu cacao in Ceainicul si Canuta lui Mos Craciun de la BijuteriiArt. Poate il vor mai anima si incalzi putin dupa atatea drumuri istovitoare.
Dar Mosule, ai grija, sa nu iei ceainicul cu tine, il vreau inapoi!
Voi de ce cadouri din copilarie va amintiti cu drag?
Craciun fericit!
Be First to Comment