Zilele trecute am epuizat rezerva de busuioc. Am varat-o toata sub perna, poate mi-oi visa alesul calare pe un cal alb si inghitind jaratec ….la cal ma refer! Departe de ochii printului real ca nu vroiam sa ma trezesc parasita tocmai de Sfantul Andrei. Cred ca nu ar fi inteles daca i-as fi explicat ca vreau doar sa stiu care-mi sunt optiunile.
Revenind la animalele din vis, drept sa spun visul fuse cam tulburator. Se facea ca venea in galop pe vreo 600 de cai rosii, deodata. Tulburator, nu? Ma refer la culoare. Adica, cine isi vopseste calul? In rosu? Sa umbli cu cioara vopsita e obicei impamantenit in spatiul mioritic, dar calul? De aici doua explicatii, fie printul e dintr-un regat invecinat, fie a facut scoala de coafor canin de la Cluj (e ultima revelatie pe piata muncii) si a experimetat ceva pe animale mai mari.
Trecand peste factorul acesta, care m-a facut sa zabovesc cu privirea cateva minute, il vad pe print. Imbracat in ’’firme tari’’, de peste hotare, pantaloni mulati si tricou cu inscriptii ciudate, cred ca mai degraba italienesti decat latine, o adevarata revelatie in alb. Il rog sa mi se prezinte. Imi spune:
’’Buna pisi, eu sunt:
Si vin din regatul AtelieruldeCarte.
Dar linisteste-te, nu am venit pentru tine, ci pentru:
Of, imi zic!Iar am pierdut in fata unei pipite! Cu buza umflata, cred ca am sa ma multumesc cu sforaitul printului meu si spitele de la bicicleta lui. Dar tot ii iau o pereche de pantaloni mulati de Craciun!:))))
Concluzie: Povestile nu sunt doar pentru copii, ci si pentru oameni mari, ar trebui sa le incercati din cand in cand! Iar daca nu le incercati voi, le puteti darui. Ascunse printre pagini din hartie manuala, tipografiate manual, cu ilustratii originale, vor constitui un cadou de neegalt pentru cei dragi!
Grabiti-va, sunt in editie limitata!
Be First to Comment