“Draga gariana,
Ma incearca un dor subit de vara (poate si din cauza ca ieri la televizor – nu, nu s-a dat cascaval- am auzit vesti proaste in ceea ce priveste evolutia vremii). Te intrebi poate (si pe buna dreptate) de ce iti scriu tie.
Nu esti tu autoritatea suprema care dirijeaza anotimpurile, ai sa imi spui pe un ton cu care te adresezi unui copil care intreaba de 100 de ori “da’ de ce?” . Si-ti dau dreptate.
Darrrrrrrr……eu tin minte florile tale frumoase. Extraordinar de frumoase. Lucrate cu drag, multa rabdare si pasiune din lana. Le tin minte la fel cum tin minte si diminetile acelea minunate de vara.
De aceea as purta cu mine una din florile tale, una din florile verii. Sa-mi tina de cald la suflet. Si portofelul sa mi-l tina (visez eu cat visez, dar sunt departe de planeta roz :) ).
Uite care…ca m-am si hotarat :
Aaaaaa…..zici ca e geanta?
Pai ce bine atunci!
Inchei multumindu-ti ca te-ai gandit si la cazul in care vreau sa fiu usoara, si ai facut floarea detasabila.
Iti dai seama ca as putea sa o iau cu mine in INTREAGA iarna?
Sa ne auzim cu bine.
Eu. ”
Frumoasa geanta ;-) Mi-a placut mult tonul textului.
^ ^ ^ ^ cu ochii cat cepele si cu gura cascata: cu mine vorbeste??
Frumos… si mai facea gariana cu flori naturale. Bravos!