De cand ma stiu am fost o fire mai practica. Nu pot sa zic ca am inteles prea bine sau cu prea mult entuziasm rostul unui cadou sub forma de floare, pentru ca e unul care are viata scurta(da, poate ca mai exista oameni care le preseaza si le pastreaza asa ca pe niste dragi amintiri, dar cati sa fie oare aceia?). Stiu, stiu gestul si intentia conteaza dar nici macar atitudinea asta nu prea m-a convins de-a lungul vremii. In acceptiunea mea, florile sunt frumoase in natura. Punct. Nu vreau sa jignesc pe nimeni aici, pentru ca fiecare e unic si simte in felul lui. Totusi, cu toata atitudinea de care am dat dovada mai sus, am si eu o slabiciune. Una singura: Liliacul. Poate din cauza ca e singura floare care imi place cu adevarat nu pot sa ma bucur de altele la fel de tare. Greu de zis.
O legenda spune ca zeul Pan, zeul padurilor si al campurilor a intalnit o nimfa deosebit de frumoasa, pe nume Syringa. Acesta a hotarat sa o pastreze doar pentru el si a rapit-o, ascunzand-o intr-o padure. Syringa, speriata, s-a transformat intr-un arbust cu flori frumoase si placut parfumate. Si asa a aparut liliacul pe pamant.
Din pacate, liliacul este un arbust de ale carui flori ne bucuram doar primavara si niciodata suficient. ileanavoicu ne incanta insa in magazinul ei cu minunatele flori sub forma unui pandativ superb si romantic numai bun de purtat tot timpul anului, de fiecare data cand vrem sa ne amintim de primavara cu ajutorul gingaselor flori lucrate cu multa delicatete. Pe mine personal m-a cucerit produsul de mai sus prin simplitate, realism si frumusete . Va las si de data asta dragii si dragele mele sa va lasati captivati de imagini. Pe data viitoare!
Be First to Comment