Vise de gheata

Era liniste, atat de liniste incat auzeai cum vantul patrunde siret prin spatiile lasate de carii in cadrul ferestrei. Noaptea era albastra si linistita, luna isi blestema noptile inghetate pe cerul rosiatic de ninsoare.

Dormea adanc intre faldurile de matase fina ale asternutului. Lumea din vis era fermecata si calma, in vis mergea desculta prin omatul abia asternut pe pamantul pietrificat de ger, simtea fiori reci cum ii patrund din talpi pana in crestet si se transforma in lastari de placere, simtea cum luna ii mangaie obrajii si ii coloreaza cu un rosu timid, cum vantul ii mangaie pielea aproape dezgolita si o imbratiseaza gingas. Simtea cum recele devine cald si cristalele de gheata se transforma in flori parfumate de iarna.

O adiere taioasa o facu sa se trezeasca infrigurata, fereastra deschisa lasa vantul sa patrunda prin perdelele de vis si sa adoarma langa ea. Trasaturile i se inasprisera iar pielea parca se decolorase spre un alb lucios de ceramica.Doar buzele tradau viata din ea. Si totusi isi amintea perfect ca a ferecat fereastra…