Ratacind prin Glidezun

Calatoria mea e lunga, nici nu mai stiu de cata vreme strabat acest tinut. Am ajuns pe Glidezun odata cu Marea Chemare a Gliei si de atunci ratacesc neincetat. Stiu ca intr-o zi o sa mi se arate Calea, toturor ni se arata odata si odata, insa pana atunci merg, merg fara oprire. Tot ce stiu e ca intr-o zi, departe, spre orizontul nesfarsit, voi vedea un punct, care va deveni o bila, apoi o pata ceva mai mare si, in cele din urma, din ea se va distinge clar un zgripsor. Nu am mai vazut niciodata zgripsori, dar atunci o sa il recunosc, sunt sigura. El va fi calauza mea mai departe, atunci cand drumul meu va capata un sens si Chemarea se va auzi din nou, clar. Atunci voi sti care e rostul meu pe Taise si inima mi se va umple de bucurie. Zgripsorului ii port drept legamant doua pene. Se spune ca zgripsorului trebuie sa-i arati o dovada de buna credinta, altfel te va calauzi in Genunile cele Adanci si Infricosatoare si, de acolo, se stie, nu se mai intoarce nimeni, Uneori, cand sorii apun undeva in spatele crestelor, se aude un vaiet surd care iti da fiori si nu te lasa sa dormi. Sunt vaietele celor care au ajuns in genuni. Penele astea, care apartin primului Zgripsor care a trait vreodata pe Taise, sunt garantia mea ca voi ramane la suprafata.

Calatoria mea e lunga, dar stiu ca intr-o zi drumul meu va capata o directie.

Va urma :)

gemsgems