Nora

… sau cum faci brainstorming pentru un articol și ce iese din asta :)

De ieri am văzut-o pe Nora la Lenouska și mi s-a părut cea mai simpatică, haioasă și de încredere păsăruică pe care s-o porți pe umăr mereu, să te gâdile-n ureche cu căciula pufoasă pe care și-o tot ridică pe frunte, care să-ți înveselească și cea mai înnourată zi și să îți țină de urât când ești singur pe lume. Și n-am știut cum să pun mai bine în cuvinte tot ce îmi inspiră micuța Nora. Și-atunci am făcut, în joacă, un mic experiment, în care am întrebat 7 oameni ce ar zice ei despre o pasăre mică-și-așa-și-pe-dincolo. Desigur, fără să o fi văzut înainte și fără să aibă habar despre ce vorbesc sau ce m-a apucat. Nu vă mai spun ce dezbatere a urmat acasă pe marginea culorii zisă-de-mine-bordo-și-de-alții-mov. Mda, nu e bordo, e ciclam, dar hai să nu ne împiedicăm în detalii cromatice, zic.

Așadar, am trimis un sms în 7 zări, la 7 prieteni:

“Zi-mi câteva chestii care-ți trec prin cap referitor la o pasăre mică-mică, bordo, care poartă o căciulă mare, albă și nu zboară :). Merci!”

Ei au răspuns, în ordine, după inspirație și spirit ludic, așa:

1. De frig poartă căciula. Și-și caută ghetuțele. Tot de frig.

2. Se uită cruciș și are un felinar mic agățat de o aripă.

3. Vorbește încontinuu vrute și nevrute.

4. Îi place iarna. Fuge repede, dar o încurcă căciula care îi cade pe ochi. Cioc lung.

5. Poftim?

6. Ea nu era așa mică de la început, a urmărit-o pe Alice în scorbură și a băut din aceeași cană. S-a făcut mică și de atunci nu mai poate nici să zboare. Pălăria a rămas normală, dar acum îi e mare. Dar asta nu contează, pentru că se ascunde în borurile ei de cei care tot încearcă să o învețe iar să zboare și nu înțeleg că ea e o altă ființă acum și nu e neapărat un lucru rău că nu e ca și celelalte păsări. Până la urmă, cine a văzut așa des păsări bordo?

7. Ce alea?! Discovery asociat cu Mini-max?!

:)

Între timp, Nora s-a materializat pe umărul meu drept și-mi ciripește în neștire, așa:

salut mă bucur să te cunosc eu sunt nora și de azi o să stau pe umărul tău mereu să-ți înveselesc cele mai înnourate zile și să-ți țin de urât când te simți singură pe lume dar știi că asta e o prostie nu adică nu ai cum să te simți singură pe lume câtă vreme terra este suprapopulată uite și păsări sunt multe și zboară în toate direcțiile dar eu m-am decis să nu mai zbor mai bine îmi țin pe cap căciula asta groasă cu urechi raman aici și schiez pentru că îmi place iarna și-mi place si zăpada la nebunie și de aceea am și venit aici la tine pentru că știu că ești tristă iarna și nu-ți place frigul și întunericul dar of nu-mi găsesc ghetele dacă aș știi unde le-am pus mereu le rătăcesc și e așa de frig să vezi ce mi s-a întâmplat o știi pe alice cea care a picat într-o gaură urmărind un iepure alb ei bine eu am urmărit-o pe alice și am căzut și eu ce bine că am avut felinarul agățat de o aripă pentru că era atât de întuneric am picat și mi-am făcut un cucui m-am uitat cruciș de durere și pentru că mi-a fost sete am băut dintr-o cană și m-am făcut mică-mică și căciulița mea care altădată îmi acoperea vârful capului mă îmbracă acum ca un fulgarin cu urechi dar știi ce bine și cald e am o idee grozavă dacă te simți așa singură și tristă nu vii să bei și tu din cana fermecată și să te faci mică și să ne adăpostim amândouă sub căciula asta imensă și-acolo să ne simțim bine așa cum suntem în plus m-ai putea ajuta să-mi ridic căciula care mereu îmi cade pe ochi e atât de grea vrei hai eu alerg foarte repede și te trag după mine sau dacă vrei te duc în cioc haide acum nu e vreme de stat nu e vreme să fii tristă e o iarnă atât de frumoasă am obosit puțin cineva mi-a spus că vorbesc vrute și nevrute dar zău dacă înțeleg ce a vrut să spună…