NUME : LOLA
OCUPATIA : Fabricant de vise
WEBSITE : www.lolafactory.wordpress.com
BIOGRAFIE : Romanca plecata hai-hui prin lume impreuna cu barbat de cursa lunga,copil rebel si caine lung,stabilita la marginea continentului intr-o tara calma.
-Cine e LOLA?
-Lola e spiritul unei femei enigmatice pe care il pastrez si il duc mai departe.
Lola sunt eu atunci cand lucrez.
-Cu ce te ocupi si cand ai inceput?
-Lucrez bijuterii din lut ,pretext pentru povestile pe care vreau sa le spun.Am inceput intr-o zi cred ca prin ianuarie anul acesta,cand ajunsesem departe de Romania si nu stiam ce sa fac cu timpul,cu mainile cu viata mea.Poate e concretizarea unui vis,mereu am cautat o cale sa ma exprim.
-Ce este Fabrica de vise?
-Fabrica de vise e un loc pe care fiecare are libertatea sa si-l inchipuie cum vrea.
Pentru mine inseamna spatiul unde ceea ce imi trece prin minte devine palpabil.
-Cum ai inceput sa-ti vinzi creatiile?
-Pe langa colierele pentru prietene,cand am fost in tara am luat cu mine un mic stoc pe care ma gandeam sa-l expun intr-un magazin si sa testez piata.N-am mai ajuns la magazinul cu pricina.Cand le scoteam din geanta cine le vedea le cumpara instantaneu.
Cand m-am intors alte si alte doritoare imi tot cereau poze cu margele si asa am hotarat sa fac un blog unde sa le expun.
-Cum iti promovezi creatiile?
-Le promovez virtual,prin intermediul blogului.Odata ajunse in lume se promoveaza singure.
-Cum a aparut ideea Lola Dream Club?
-Cred ca oamenii care impartasesc aceleasi valori ,care au afinitati comune,ar trebui macar sa stie unii de altii,sa nu se simta singuri.
De cand cu margelele am descoperit persoane absolut speciale pe care tin sa le pastrez cumva aproape,apoi sunt foarte legata de ceea ce fac si imi place sa vad unde ajung visele mele.Pornind de la toate astea ideea de club a venit firesc.
-Pe langa lucrul la Fabrica de vise mai ai si alta slujba?
-Nu.Asta e slujba si viata mea in acelasi timp.
-O descriere a procesului “tehnologic” al margelelor-povesti ar fi…
-Pentru prima dintre etape va propun un exercitiu simplu.Tineti palmele paralele la o distanta de doi centimetri una de alta si miscati-le circular ca si cum ati avea o bila intre ele.Faceti asta timp de cateva minute concentrandu-va doar la palme.O sa vedeti exact ce simt atunci cand transform lutul in margele.Se creeaza o energie acolo.
Alta parte a procesului care-mi place mult e obtinerea nuantelor.Cumpar doar culori de baza din care apoi inventez ce vreau.E magie , (al)chimie , matematica si emotie.Ma simt ucenicul vrajitor.
Vopsitul-floare la ureche , partea cea mai simpla.
Apoi decoratul imi solicita toate simturile, imi cere disciplina si rabdare.
Satisfactia suprema mi-o da gestul de a lega panglica siragului.Atunci stiu ca am dus totul la bun sfarsit.
-Creatiile tale au toate o poveste deosebita si,invariabil,transmit un mesaj.Care este mesajul lor comun si cum este el perceput?
-Poate nu exista un mesaj care sa fie formulat intr-o propozitie,dar ficare poveste vine sa completeze starea de spirit pe care o propun.Le spun oamenilor sa nu se blazeze,sa nu devina prea seriosi,sa fie atenti si sa nu se lase traiti,sa viseze si sa nu mai imparta lucrurile strict in bune/rele.Chestii de bun simt,nu-mi permit sa dau lectii sau sfaturi.
Cei din jur reactioneaza frumos ,ii simt vibrand pe aceeasi frecventa.
-Care este modelul tau preferat dintre “margelele plecate in lume”?Dar cel mai dificil de realizat?
-“Love is blind” mi se pare ca au o idee “stralucita”,insa toate la timpul lor mi-au adus multa bucurie.
Cele mai dificile sunt “Nostalgiile interbelice” pentru ca le lucrez intr-o tehnica diferita ,cu alte materiale.Sunt foarte pretentioase.
-A incercat cineva sa te copieze pana acum?
-Da. Chiar mi-a trimis cineva adresa unui site unde am gasit modele “preluate” de la mine.Nu mi-a facut placere sa vad ceva ce-mi apartine ca idee,realizat jalnic,alaturi de farfurii de plastic pictate.
-Ce comenzi speciale ai primit?
-Au fost siraguri cu mesaje secrete in Braille sau coliere de nunta.Am primit teme pe baza carora trebuia sa inventez ceva sau doar cateva detalii din care sa intuiesc o persoana.Foarte frumoase vise a trebuit sa materializez.
-Care a fost cea mai draguta reactie la vederea margelelor tale?
-Aici chiar ca nu pot alege.Toate reactiile au fost mai mult decat dragute,au fost coplesitoare.
-“Harta orasului suportabil” , “Bunicu’ ” , “Acum 4 ani” , “Rosa Maria” sunt doar cateva dintre articolele tale datatoare de emotie.Le vei strange intr-o carte?
-Le-am scris,acum, pe ce suport vor supravietui poate e mai putin important.Eu, personal prefer cartile,numai ca fata de scrisul unei carti am mare respect.Nu stiu daca ma pot pretinde scriitoare.
-Cum ti se pare dialogul cu cititorii blogului tau?
-Pe unii i-as vrea mai curajosi.Ma refer la cei care imi scriu doar pe mail,pentru ca nu vor sa se expuna.
Textele mele sunt destul de introspective si personale,poate asta nu incurajeaza neaparat dialogul,dar in ultimul timp am observat ca pornind de la tema propusa de mine fiecare se intoarce la el insusi,la propriile experiente ceea ce mi se pare grozav.
-Stiu ca acum traiesti in Portugalia.Cum ti s-a parut emigrarea cand ai plecat din tara(aventura,refugiu,solutie) ? Cum o percepi acum?
-Da,acum traiesc in Portugalia,tara care m-a chemat misterios ,desi nu a fost prima destinatie.
Emigrarea mi s-a parut in primul rand aventura.Am plecat din motive strict personale,nu cu resentimente fata de Romania.Afectiv,cultural,apartin locului din care ma trag,as fi putut trai acolo,dar lumea e mare si viata e scurta,de ce sa nu experimentez?
Acum instrainarea o percep la fel.
Chiar daca incep sa ma asez aici,am inca multe de descoperit,multe de inteles,situatii noi carora trebuie sa le fac fata.Traiesc aventura.Zi de zi.
-Fara ce n-ai putea trai?
-N-as putea trai fara dragostea catorva oameni.
-Unde vezi fenomenul handmade din Romania incadrandu-se in lumea artei?Dar in strainatate?
-In Romania mi se pare ca se incheaga o comunitate de oameni pasionati,talentati,conectati la tendinte.Sper sa devina o miscare puternica,libera,care sa convinga.
In strainatate contextul e diferit.Nu stiu de cine tine exact,dar artistii au foarte multe ocazii in care isi pot prezenta munca.Se creeaza mereu intamplari,pretexte,au la dispozitie spatii.Exista un calendar de evenimente destul de incarcat.
-Notiunea de arta si cea de bani merg impreuna?
-Nu cred in saracie ca virtute,nu cred in bani ca scop in sine si nu cred in arta fabricata pentru bani.
Cred in schimb ca lucrurile facute cu pasiune pot genera bani.De ce nu ?
-Ce surprize ne mai pregateste Lola ? Ce proiecte ai ?
-Sunt in tratative sa organizez o expozitie care sa reprezinte evenimentul de lansare oficiala a “Lola Dream Factory” pe piata romaneasca si inceputul colaborarii cu un mare concept store din Bucuresti.Deocamdata nu pot sa dau date precise,dar probabil saptamana viitoare voi anunta pe blog ce si cum.
Mai am in plan lansarea site-ului care va fi tradus in engleza si portugheza , unde veti vedea cum mi-am imaginat eu ca arata “Fabrica de vise” .
-Ce mesaj ai pentru cei care incearca sa-si implineasca un vis prin activitatea de creatie?
-Sa nu le fie teama sa greseasca.
Nice. Very nice.
Cel mai frumos lucru din toata povestea este ca LOLA vorbeste la fel de magic precum lucreaza :)
Un interviu foarte cool. Keep up the good work!
Abia astept anuntul. Si sper si la o intalnire, parca spunea Lola ceva despre decembrie…
Felicitari pentru interviu!
Felicitari! un interviu foarte reusit. Iti urmaresc constant blogul si astept cu interes si materializarea sitului.
Fenomenul hand made in Romania -fata de cel de afara- e afectat poate si de efortul pe care trebuie sa-l faca un artist in a uita ca mai trebuie sa fie si distribuitor si vanzator al propriei creatii.
Buna locatie Portugalia.De acolo au plecat multi care au cucerit Lumea Noua cu un pumn de margele , doua oglinjoare si un pieptene (sau ce le mai dadeau ei bastinasilor in schimbul unor colectii hand made din aur). O sa fie interesant de vazut cum poate fi cucerita Romania in acelasi mod;adica cu vise fabricate la comanda.Hmmm, eu am un vis, il povestesc la magazin si a doua zi cineva imi da un obiect care-mi va aminti visul toata viata (ma rog, daca nu se pierde bijuteria respectiva pe parcurs) .Glumeam, nu cred ca asa va arata Dream Factory-bine ales numele dealtfel.
Felicitari !Si pt interviu si pt creatie si pt blog.Si pt Iza.
Lola…una dintre fiintele cu care cred ca am schimbat nu mai mult de 100 de cuvinte, dar pe care o simt. Mi se intampla rar asta. Ma emotioneaza…simt un fel de telepatie ciudata, provenita din margelele ei, poate, sau pur si simplu din nimic, din ganduri si dintr-o lume paralele, in care traim, fara sa constientizam.
Va multumesc mult pentru caldura cu care m-ati primit. A trebuit sa plec departe ca sa descopar ce oameni frumosi traiesc in Romania. Sincer am fost impresionata de deschiderea pe care mi-ati aratat-o, de lipsa orgoliilor si a rautatilor.
Imi doresc sa ne cunoastem personal, de aceea, in noiembrie promit BIG PARTY pentru comunitatea handmade. O sa revin curand cu anuntul oficial.
[…] Daca dorit sa aflati mai multe despre Lola, puteti citi interviul aparut pe blogul comunitatii hand-made din Romania, BRESLO, carora le multumesc si pe aceasta […]
@tarambaca senchiu :)
Lola super interviul si astept cu nerabdare site-ul :-)
Ma bucur sa-ti vad poza,am incercat sa te “descifrez” integral din punct de vedere fizic din bucatele delicat asternute de tine pe blogul tau iar acum,precum in “Portretul lui Dorian Gray”,te descopar integral. Ti-am citit si ultimul post de pe blog si in corelare cu el vreau sa-ti spun ca tu esti din unul din putinii oameni care s-a maturizat,care imbatraneste frumos, cu toate ca se vede tristetea marcandu-ti fata,greutatile pe care le-am descoperit pe blog cu lacrimi in ochi.Am o curiozitate sau mai degraba o ingrijorare dat fiind ca te simt aproape sufleteste prin ceea ce ne oferi ca cititori si ca iubitori de frumos:viata ta este cumva marcata de boala necrutatoare a secolului nostru? Ma pun pe ganduri bascuta, lipsa parului,paloarea. M-ar durea enorm sa stiu ca spiritul tau viu trebuie sa depaseasca si acest hotar insa il va depasi cu siguranta! Si pe mine m-a ajutat creatia atunci cand am trecut acest hotar,am fost foarte prolifica artistic atunci. M-a uns pe suflet si interviul,nu doar poza. La cat mai multe si fruntea sus in orice situatie!!!
Draga Ligia nu fi ingrijorata.Boala secolului m-a ferit inca.Port basca si tot felul pe cap doar pentru ca imi place. Am par(nu asa bogat cum mi-as dori), dar fruntea prea inalta si o fata serioasa desi in realitate nu sunt. Cat despre paloare, cand am fost la doctor mi-a spus ca din doua una – ori sunt anemica ori am origini nobile si dupa rezultatul analizelor nu eram deloc anemica. Deci am hartie cu parafa de la doctor ca sunt printesa :)
Multumesc pentru gandurile bune si grija.
[…] privindu-mi poza care insoteste interviul de pe Breslo, asociata poate cu tonul meu in general melancolic, cineva m-a intrebat daca nu cumva sunt bolnava […]
Nu,draga Lola,tonul tau nu imi pare deloc melancolic ci puternic si prezent,simt ambitie si putere in el. Eu gasesc multa inspiratie in puterea ta,nici nu am sesizat melancolie,nu ca ar fi rau sa fii melancolic uneori :) Iar margelutele tale sunt vesele, optimiste in mare parte,colorate si increzatoare. Ma bucur ca ti-am vazut parul,acum imi dau seama ca si eu evit sa imi arat uneori podoaba capilara dat fiind ca, asa cum spui,nici la mine nu este ce mi-am dorit,m-au complexat intotdeauna doamnele cu parul sanatos,bogat,lucios,de revista.. Dar si parul “normal” e frumos,nu-i asa? Imperfectiunile il fac viu. Asa cum ne fac si pe noi oamenii. Banuiam ca ai trecut prin experiente cumplite,fata ne este o harta iar pe harta fetei tale am vazut multe semne ale trecutului greu. Pe unii un astfel de trecut ii face sa imbatraneasca urat,pe altii ii face sa capete intelepciune in trasaturi.Esti o adevarat doamna de la care tinerii au ce invata!!!
“ai trecut prin experiente cumplite,…, pe harta fetei tale am vazut multe semne ale trecutului greu. ” Sincer nu cred ca era de scris asa ceva.Mai ales daca ar fi adevarat. Insa mie mi se pare ca nu e nici un trecut greu, nu e nici o fata brazdata de furtuni, etc..Si nu vad o baba de 80 de ani, ca sa vorbim de “unii care imbatranesc frumos”. Are si ironia limitele ei…daca nu e ironie, e altceva.Si vine din complexele alea care poate nu sunt identificate toate, ci doar cele privind aspectul exterior.
ca de fiecare data cand te”ascult”, draga lola, raman fara cuvinte. m-am bucurat sa te si vad. iti doresc tot ce-ti doresti tu.