Interviu cu “Loishtan”

Cine se află în spatele numelui “Loishtan”  ?

În spatele Loishtan se ascunde Raluca Leuștean

Care ar fi povestea acestui nume? 

Loishtan este de fapt numele de Leuștean pe care l-am cosmetizat puțin ca să poată fi pronunțat în engleză. Am învățat să fac bijuterii în 2004 de la o doamnă belgiană, pe când locuiam în Olanda. Îi era greu să-mi zică Leuștean și îmi spunea Loishtan. Așa am rămas cu acest nume, fiind strict legat de prima perioadă în care am început să creez.

Care este background-ul tău şi ce iţi mai ocupă timpul, în afară de crearea lucrurilor pe care le putem admira în magazinul tău ?

Sunt medic veterinar iar când am început să creez bijuterii eram studentă în Olanda. Mi-am dorit mereu să fac ceva creativ și s-a întâmplat să mă întâlnesc cu persoana potrivită la locul potrivit. Olanda era un loc minunat în 2004 , plin de magazine mici și cochete de unde îmi puteam achiziționa materialele. Și acum mă întorc cu drag la câteva magazine din Amsterdam.

Dacă ar fi să vorbim despre perioada de început, care ar fi primul obiect  creat de tine ?

Primul obiect creat a fost un colier împletit din fir de nylon și margeluțe seedbeads. Era foarte greu de făcut, dar trebuia să învăț repede (de la persoana care mi-a aratat cum se “impleteste”). L-am realizat în 3-4 ore, cu dureri groaznice de degete dar foarte mult entuziasm. L-am vândut 3 luni mai târziu cu 20 de euro. De atunci nu m-am mai oprit din creat bijuterii.

Ce materiale foloseşti? Cum ai descoperit tehnicile de lucru pe care le folosești?

La început am lucrat doar cu seed beads și fir de nylon pe care le împleteam. Apoi m-au fascinat pietrele semiprețioase și o bună bucată de timp am creat bijuterii cu cristale și pietre semiprețioase. Am început să caut magazine de furnituri pe internet (în țara noastră erau prea puține în 2005-2006) și pe măsură ce descopeream materiale noi, mă gândeam ce bijuterii aș putea face cu ele. Vedeam câteva cristale și deja îmi imaginam cum o să arate bijuurile viitoare. Acum am revenit la o dragoste mai veche: pictura în acuarela și încerc să fac mici creații care să cuprindă și desene sau picturi.

Ai o creaţie preferată? Care ar fi povestea ei?

Am o creație favorită  la fiecare colecție pe care o fac. acum îmi place foarte mult pandantivul argintiu cu desene mici  în tuș albastru.  Mi se pare cea mai delicată creație a mea de până acum.  Am găsit tuș albastru într-un magazin de furnituri și o peniță  lângă călimară și mă gândeam că sigur aș putea crea ceva frumos cu ele.  Florile de păpădie mi s-au părut niște desene simple și delicate și de mare efect. A fost primul desen din serie.

Ce tehnică nouă de lucru ţi-ar plăcea să înveţi?

Mi-ar plăcea foarte mult să învăț să fac figurine din porțelan, pe care să le pictez cu tuș.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai  învăţat de când creezi?

Cel mai important lucru este să creez ceea ce-mi place și nu ceea ce vad că se vinde în jur. De multe ori am fost  întrebată de ce nu creez una – alta, care erau foarte în trend  în câte un sezon.  Nu pot creea decât  lucruri care mă inspiră și care îmi plac. De aceea este și un hobby pentru mine și nu o afacere. Dar am observat că ceea ce eu fac cu drag și multă caldură, de cele mai multe ori își găsește un destinatar care este la fel de încântat de obiect ca și mine.

Care a fost reacţia prietenilor când au aflat că te-ai apucat de hand-made?

Majoritatea au râs, crezând că mă ocup cu lucruri pentru “păpușele” (expresia tatălui meu). Încă mă întreabă: “măi tată, tot cu mărgeluțele tale te ocupi?” Acum, deja, e o parte din mine și lumea știe că fac bijuterii și alte creații și de multe ori vin la mine când vor să facă un cadou.

Care ar fi combinaţia de culori care te reprezintă?

Ohh…rozul pal și verdele fistic . Aș crea numai pe aceste culori. Când cream și obiecte din papier mache eram în stare să pun puncte și buline peste tot. Încă mai am tendința aceasta.  :)

Cum ţi-ai caracteriza creaţiile în 3 cuvinte?

Sunt romantice, colorate, vesele.

Hobby sau afacere? Crezi că la ora actuală handmade-ul poate reprezenta un mijloc de trai?

Hobby deocamdată, dar cred că hand-made-ul poate fi un mijloc de trai. Depinde doar de implicare (participarea la târguri și evenimente, păstrarea relațiilor cu clienții prin intermediul bloggului, crearea de linii noi la colecțiile tale).

Cum abordezi partea de business a activităţii tale? Cum iţi promovezi creaţiile?

Când aveam mai mult timp liber mergeam la multe târguri, le prezentam la prietene (și ele prietenelor lor), postam mult pe site și pe diverse blogguri. Acum le promovez doar prin cadrul Breslo, care a devenit o frumoasă “rama” pentru creațiile mele și îi mulțumesc echipei pe această cale.

Ce sfat ai da unui începător pe Breslo?

Chiar l-am dat zilele trecute (la cererea lui, bineînțeles). Să creeze ceea ce îi place și ceea ce-l inspiră.

Ce iţi place cel mai mult la  Breslo?

Îmi place că a modernizat interfața și că mi-am putut crea un background frumos magazinului, că are listele din Treasury în care poți vedea combinații deosebite, că a creat interviurile și prezentările magazinelor prin intermediul cărora putem afla mai mult despre creatori.

Ai un artist  preferat,  care te-a inspirat şi pe care il priveşti cu admiraţie?

Nu îmi vine nici un nume în minte. În tinerețe m-am inspirtat din creațiile hand-made prezentate în revista Ioana. Azi, îmi place să navighez pe Breslo și pe Etsy. Inevitabil, unele idei îmi vin și din ceea ce văd aici.

Ce iţi place şi ce iţi displace în “lumea handmade-ului” ?

Îmi place că suntem o comunitate veselă și la târgurile frumoase (I love Handmade) mă  simt minunat printre creatori. Îmi place că ne facem complimente unul altuia, că ne inspirăm unii de la alții și totusi, fiecare își definește un stil propriu. Nu îmi plac unele târguri făcute doar pentru caștigul organizatorului. Dar am învățat să le ocolesc pe acestea.

Ce planuri de viitor ai, unde te vezi peste 10 ani?

Din punct de vedere creativ…aș  vrea să mai simplific creațiile; să nu mai pun multe puncte și buline :). Aș vrea foarte mult să învăț să fac figurine din porțelan și să revin un pic la pietre semiprețioase (de care îmi este dor). Mi-ar plăcea să particip peste câțiva ani la AUTOR.

Pentru a încheia intr-un ton vesel, care ar fi bancul care te face mereu să zâmbeşti?

Este un citat: Am ajuns la vârsta la care nu mă mai întreb ce ar zice ceilalți dacă spun (creez )un anumit lucru și am ajuns să spun în sinea mea: ei, ia să vedem ce o să se întâmple dacă fac așa ?!