Interviu cu Hana

Cine e „Hana”?

Hana e domnisoara din tara rochitelor inchipuite careia ii sunt dragi florile copilariei si povestile. Nascuta in luna florilor, ii place sa primeasca flori furate si sa le piarda printre paginile cartilor citite. Atunci cand îmbraca o rochita adevarata se numeste Alina, are 23 de ani si poarta o floricica de argint pe deget.

De unde vii, unde vrei sa ajungi si mai ales de ce?

Vin de undeva din mijlocul cercului in care ma invart si doresc sa ajung in centrul pamantului. De ce? Pentru ca nu se poate altfel.

Care este background-ul tau, ce ai facut inainte de partea creativa?

Partea creativa a prins viata dupa terminarea facultatii, moment in care am devenit stapana atotputernica asupra timpului meu. Sunt licentiata în stiinte economice de anul trecut, dar, impreuna cu prietenul meu, am reinventat in urma cu trei ani un anticariat in Arad. Asadar, ultimii trei ani au insemnat carti pentru mine.

Dupa liceu am evadat din lumea literelor in cea a numerelor, pe care, desi s-au purtat cu manusi cu mine pe toata perioada facultatii, le-am incuiat intr-un sertar si m-am intors printre paginile cartilor, departe de lumea dezlantuita a calculelor exacte.

Ce mai exista in afara de creatie. Te mai ocupi si cu altceva?

Creatia imi ocupa tot timpul, atelierul meu e un coltisor ascuns al anticariatului. Acum sunt anticar secund si contabilul anticariatului, dar am posibilitatea sa ma ocup de creatie tot timpul. Desenez si cos toata ziua, e cel mai placut mod posibil de a lucra.

Ai inceput sa privesti acest hobby ca pe o afacere?

Cred ca nu am privit niciodata ceea ce fac ca pe un hobby. Circumstantele au fost de asa natura incat mi-au permis sa aleg ce vreau sa fac, iar eu, fară nicio ezitare, am aruncat toate armele si am ramas cu acele de cusut. Greu de stapanit la inceput, acestea au devenit foarte prietenoase dupa un timp, iar acum, dupa sapte luni, nu as mai putea face altceva decat sa decupez si sa cos in jurul imaginatiei mele.

Desi nu e hobby, nici afacere nu e. Eu creez pentru ca simt ca nu se poate altfel si cred ca atata timp cat gandurile mele sunt indreptate in aceasta directie voi avea o viata frumoasa.

Cum ti-ai caracteriza creatiile in 3 cuvinte?

Distractive (pentru ca ma distrez grozav dandu-le viata)

Jucause (pentru ca se joaca cu imaginatia mea)

Inocente (pentru ca traiesc in copilarie).

Cum percep ceilalti creatiile tale?

Unii stramba din nas, altii ma aplauda. Parerile sunt impartite si cred ca asa e cel mai bine. Nu te poate intelege toata lumea si nici nu pretind asta. Cei care o fac insa, sunt cei carora reusesc sa le aduc un zambet pe buze, acestia imi sunt de ajuns.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai invatat de cand creezi?

Cred ca am invatat sa am mai multa rabdare, ca nimic nu se construieste peste noapte, ca trebuie sa muncesti foarte mult pentru a te reinventa continuu.

Cu ce materiale lucrezi? Poti sa ne descrii procesul creativ si tot ce tine de acesta?

De obicei, ideile vin buluc peste mine dupa ce sting lumina, iar eu de fiecare data imi spun “Cinci minute,  inca cinci minute si ma ridic sa le notez“, dar rezultatul e mereu acelasi, adorm si apoi ideile rad de mine. In schimb, atunci cind ma viziteaza pe timpul zilei le prind de coada si le transpun in cateva cuvinte. Astfel imobilizate, le transform apoi in desene, dupa care cu o foarfeca decupez micutele tipare. Materialul de care ma folosesc e fetrul de care sunt foarte incantata pentru ca nu e mofturos deloc si imi permite sa experimentez o multime de lucruri pe pielea lui. Partea care ma distreaza si ma provoaca cel mai mult e brodarea detaliilor. Simt o nerabdare si o bucurie în momentul in care liniile generale sunt trasate si ajung la detalii. Acestea sunt cele mai importante , atat in viata mea reala cat si in creatie pentru ca fac diferenta si au ultimul cuvant. Te pot arunca in cel mai intunecat colt sau te pot ridica deasupra tuturor asteptarilor, nu exista cale de mijloc. Fara tipare, doar cu acul si ata in mana, imaginatia mea e fara limite atunci cand ajung la detalii. Detaliile reprezinta viata creatiilor mele, iar bucuria pe care o simt la realizarea acestora nu mi-o va putea lua nimeni niciodata.

Cum abordezi partea de business a activitatii tale? Cum iti promovezi creatiile?

Promovare, business, preturi, vanzare sunt lucruri pe care as dori sa le faca altcineva pentru mine. Asa cum am mai pomenit, nu doresc sa privesc procesul de creatie ca pe o afacere. Adevarul e undeva la mijloc, dar rezultatul actiunilor mele e cu doua taisuri. Iubesc procesul in sine, restul ma oboseste. Marketingul e o lupta istovitoare pentru mine, o lupta cu morile de vant in care invingatorul e cel care constientizeaza ca „time is money”. Premisa pe care o las in seama celor care cred cu tarie in ea, prin urmare promovarea are de suferit pentru ca eu nu o fac decat cu jumatate de convingere.

Ce sfat dai unui incepator pe Breslo?

Fie ca e hobby, fie ca e afacere doar daca esti serios poti obtine rezultate de orice fel, materiale sau spirituale. Sfatul meu nu doar pentru un incepator, ci pentru oricine doreste sa il asculte e sa fie serios. Consider ca seriozitatea e cheia tuturor intrebarilor, iar în cazul de fata seriozitate inseamna:

–         alegerea unui nume si a unei imagini adecvate cu ceea ce creezi

–         prezentarea cat mai exacta a ceea ce doresti sa vinzi (descriere + fotografii)

–         perseverenta si continua incredere in ceea ce faci

–        flexibilitatea ideilor, incercarea de a le modela in propriul stil

–         o gandire pozitiva si un spirit creator dornic de expansiune.

Seriozitatea e licoarea ce trebuie bauta pana la fund, fara suspiciuni, pentru ca ti-o prepari singur nu se poate transforma niciodata in otrava.

Ce iti place cel mai mult la Breslo?

Cel mai mult apreciez la Breslo flexibilitatea si deschiderea oamenilor care trag sforile, promtitudinea cu care acestia te ajuta in orice problema pe care o poti intampina. In plus, sansa oferita creatorilor de a se implica atat de activ in viata cetatii e inca o bila alba pe care o acord fara nicio ezitare.

Care sunt primele trei carti, filme, muzicienii/formatii si site-uri care inseamna ceva pentru tine?

Carti:

Stefana Velisar Teodoreanu – Viata cea de toate zilele

Mihail Sebastian – Jocul de-a vacanta (piesa de teatru)

Antoine de Saint-Exupery – Micul print

Filme: Coffee Prince, Pasta, City Hall

Formatii: Casker, Epik High, Gotan Project

In ceea ce priveste site-urile nu pot nominaliza, pot spune doar ca le urmaresc cu interes pe cele de design interior si cele ale ilustratorilor

In zece ani te vezi facand…

Nu stiu daca vor trece zece, doi sau o suta de ani pana o voi indeplini, insa dorinta mea e de a imi cultiva spiritul. Nu-mi pot imagina viata fara creatie si carti. Imi doresc sa calatoresc mult, sa citesc si mai mult decat o fac acum, sa creez, sa am langa mine aceiasi oameni, sa zambesc mult si sa cred in continuare in micile bucurii.