Interviu cu “Elyseeart”

Am aflat deja că în spatele numelui “Elyseeart” se află Lavinia Voicu. Ne poți spune mai multe despre artistul din spatele acestui brand ?

După ce am absolvit Universitatea de Artă București-secția Scenografie m-am întrebat “ce bine, am terminat, deci Sceno nu, aia nu, decor nu,  păi vreau modă, vreau istoria costumului, design vestimentar sa fieeee. Sunt un pui, cum fac acum să-mi păstrez spontaneitatea asta adolescentină, cum rămân eu intactă că acum intru în lumea aia cu reguli, cu oameni mari, vine greul, examenul de diplomă o sa mi se pară ușor”. Au venit pe rând, greul, reguli, cerințe, înfrânări, frustrări, “vreau la facultate din nou”, vreau sa fiu liberă, vreau acasă, unde sunt eu acum că nu mă mai văd?…. Pe parcursul celor 9 ani de designer vestimetar am acumulat foarte multă experiență tehnică, arta comunicării și a “evitării/abținerii”, a diplomației în traducere liberă, dar am învățat multe lucruri care azi îmi prind bine, ăsta era destinul,ce vrei? :)  Toți o pățim cam la fel  :)  Stai puțin dom’le că mai veneau observații și mustrări “mai îngustează din volan, nu-mi place, are prea multe buzunare jacheta, fusta e scurtă, mai lungește-o”, nu îmi trebuia un tratament complet de Spa? Hehe, cu efecte îndelungate. :). Și acum e greu, dar am scăpat de lanț că am desfăcut lacătul :D și parcă niciodată greul nu a fost mai ușor :). Artistul de redevenit artist, omul s-a înseninat, și-a regăsit adolescența la 37 de ani, spontaneitatea și identitatea artistică. Artistul pe scurt: ca să pot crea ceva autentic mă chem în fiecare zi îmi răspund sincer la toate întrebările, pun multă pasiune în dialogul meu cu materialele, cu vopselele din tuburi, cu furniturile și obiectele variate care mă înconjoară, ele vorbesc cu mine și uite asa…Caut să fiu originală, să fiu spontană și să-mi păstrez o structură virgină, neatinsă de exterior, câteodată  îmi iese câteodată nu.

Care ar fi povestea acestui nume? 

Numele “Elyseeart”  îmi place și nu-mi place. Hehe, asta a fost la Paris, când mă plimbam pe marele bulevard Champs-Elysées, exista însă multe denumiri Elysee și aici și la Paris, care sunt destul de populare dar mi-am zis că ar fi potrivit pentru aerul ușor french al creațiilor mele. Am făcut contul pe Breslo cu acest nume, dar apoi mi-am dat seama că numele este destul de banal și des întâlnit. Art vine de la sfera largă pe care vreau s-o cuprind, bijuterii, accesorii, haine, artă plastică-desen și pictură. Acum m-am obișnuit cu alegerea numelui de magazin, din 2009 am avut timp de acomodare  :)

Care este background-ul tău şi ce iţi mai ocupă timpul, în afară de crearea lucrurilor pe care le putem admira în magazinul tău ?

Înainte de Arte am am fost elevă la liceul de artă,  “N.Tonitza” clasele IX-XII-secția Creație Vestimentară, înainte de Tonitza desenam pe bancă cu creionul și ajungeam acasă cu negrituri la manșetele cămășii care trebuia să fie albă și scrobită, se murdărea de la frecușul pe bancă. Aveam o obsesie: desenam balerine, picioare de balerină peste tot, cu creta, în curtea școlii, pe bancă, pe asfalt în curtea blocului, pe unde era loc liber :) . Deși baletul nu era vreo pasiune, eu fiind mai degrabă  băiețoasă, fără să port rochii sau pampoane, veșnic tunsă scurt, în pantaloni, cu preocupări sportive, nu-mi plăceau dulcegăria și chestiile de mici prințese învolănate cu rochițe roz. Da’ uite că desenam balerine.

Timpul liber este ocupat în mod plăcut de iubitul meu soț care este și ce mai bun prieten al meu, de lectură (m-am reapucat de marii scriitori clasici), îmi place la nebunie să gătesc, ies cu prietenele (aici le includ și pe sora și pe nepoata, adoratele mele forever) la frappe-uri sau la inspecții prin expoziții sau prin magazine de artă, fac un pic de sport, plimbări lungi prin parcuri, joc table și whist, badminton, înot de fiecare dată când am ocazia și înot în stil mare, nu asa. Partea cu tv-ul se restrânge la documentare cu animale sălbatice, emisiuni de cultură și …meciuri de fotbal interne și internaționale, cunosc toate regulile,  nu știu dacă asta e o surpiză dar mă agit la fotbal ca orice mad man :). Bine, toate astea pe rând, după ce închid atelierul :) Ah, mai dorm după-amiaza ca să-mi odihnesc spatele și ca să întârzii apariția ridurilor și a diverselor pungi :)

Dacă ar fi să vorbim despre perioada de început, care ar fi primul obiect  creat de tine ?

Un colier făcut în 2008 cu ce aveam la îndemână: nasturi, ciucuri și dantelă, ace de siguranță, colier pe care il mai port și azi cu plăcere la orice ținută.

Ce materiale foloseşti? Cum ai descoperit tehnicile de lucru pe care le folosești?

Paleta de materiale e întinsă: tot soiul de obiecte metalice cu caracter industrial, tot ce este textil și mă inspiră la ceva, pietre, mărgele, elemente organice, luturi după rețete proprii, printuri după desenele sau lucrările mele de pictură, piele naturală, hârtie, vopsea acrilică sau textilă, obiecte reciclate și restaurate de mine, lanțuri, papiote, obiecte de machiaj, strâng de toate, recuperez, cumpăr și “licitez” sus, la sertarul inspirației.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai învăţat de când creezi?

Că trebuie să rămân tot timpul eu însămi. Că dacă ai o mare surpriză la finalul lucrării înseamnă că libertatea stilistică și-a făcut de cap și tu nu știai; dacă în această surpriză te și recunoști, cu siguranță vei duce mai departe o frântură din tine, destinatarul poate vedea asta și se bucură că te poartă, face și el parte din joc, obiectul creat de tine îl reprezintă așa de bine. Am mai învățat că rezultatul final al obiectului, compoziția lucrării, finisarea și acuratețea sunt de fapt cele mai importante și că ele sunt văzute imediat de către purtător,  zbaterea, munca, întregul parcurs “al facerii” se subînteleg și se simt sau nu. Contează să te oferi  în mare parte, dar anumite lucruri să rămână ale tale, intime, să le mai dezvălui ceva și mai târziu. Am exersat să nu mă cenzurez, să nu cad în comercial și în banal, să nu mă plafonez, să-mi păstrez amprenta atât cât se poate. După o vreme numai așa poți realiza ceva și ești fericită. Important e să vrei să înveți lucruri noi tot timpul, sau să le inventezi tu, să absorbi tot ce ți se potrivește și apoi să treci totul prin filtrul tău. Mai e ceva: dacă îti place așa de mult un produs creat de tine, încât ți se rupe inima să-l vinzi, dacă tu ești primul client al lui înseamnă că ai reușit tot și asta e cu atât mai valoros. Poate la final e o comoară de care vor trage toți, tu, prietenii, clienții :D

Când nu-ți iese ceva, strici ceva, un material, sau nu-ți merg bine vânzările o perioadă, creează și dă-i bice că le uiți pe toate negre, sau fă altceva diferit câteva ceasuri că mâine te va trăzni o idee sau vine o vânzare de nu te vezi :) Trebuie să te antrenezi, zilnic apare câte ceva gata să te smulgă din ale tale, optimismul poate fi stupid uneori și atât de prostesc , de ireal :)), dar numai el te motivează să-ți atingi piscurile. Important: descoperi lucruri noi despre tine, îi descoperi și pe alții, îți afli limitele și dacă e cazul să le depășești  sau nu, viața și sufletul ți se deschid repede și așa rămân. Interesant este atunci când vezi cum te privesc și alții, colegi de breaslă sau clienți, care nu te cunosc decât prin intermediul produselor, dar  îti scriu dintr-un imbold sincer și așa se leagă prietenii frumoase cu oameni care îndrăgesc aceleași lucruri ca tine.

Atunci când creezi, ții cont de noile tendințe impuse în modă, sau îți urmezi doar imaginația si inspirația momentului?

Tendințele în modă le urmăresc pentru că trebuie să fiu la curent și îmi place să scriu despre ele și altora interesați de ele, dar mie nu îmi place deloc ideea de tendință că pe urmă devii “tendențios”, unele dintre tendințele de modă trec greu și se face o infuzie aberantă pe piața de consum de care îți ferești privirea. Nu ați văzut acum ținte peste tot și peste orice culoare? Atitudinea și simbolul punk-rock-ului este acum o invazie bulevardieră lipsită de gust, sens și aromă. Culmea este că țintele se purtau anul trecut și acum 2 ani. Mai sunt grămezi de exemple, tendințele te transformă în sclav, stilul personal rămâne curat și cu adevărat o extensie a ta, chiar dacă îl mai accidentezi cu câte o notă  în trend. Tendințele sunt pentru mine abrazive, dar le prezint pentru că îmi place istoria modei  și cum se tot dezvoltă  ea în sezoane, dar  tendințele nu le adopt  în viața de zi cu zi. Ca să conchid, dacă se poartă rozul, eu port maro.

De aceea încerc să le ofer cititorilor Breslog-ului la secțiunea Fashion un spectru mai larg de zone artistice, de aceea includ în articolele mele designul de interior, arta fotografică, artele plastice, istoria costumului și bineînțeles și moda.  Realizez un mix între tendințe artistice, pentru că dacă m-aș rezuma numai la modă și tendințele ei fixe asta ar înseamna că nu ne-am deosebi ca platformă de revistele glossy comerciale care au articole aproape identice. Aceasta este o platformă dedicată artiștilor și iubitorilor de frumos în toate formele lui.

Cum îţi găseşti inspiraţia? 

Nu știu, habar nu am cum o găsesc, vine ea singură, când faci asta zi de zi și lumea ta devine ceea ce faci, inspirația are același traseu cu tine. O veni și ea de undeva și mă găsește ea pe mine, odată a venit în somn și m-a trezit, m-am dus repede cu ochii lipiți să scriu ca să nu uit a doua zi, era ceva cu niște cuie montate pe piele bej și cu o rolă de tapet lângă, cine și-ar fi adus aminte de cuiele din vis și de tapet a doua zi?

Cum ţi-ai caracteriza creaţiile în 3 cuvinte?

Ploaie, soare, viscol și o femeie specială sub ele :)

Serios acum: cam tot așa, sunt 3, nu? :)

Hobby sau afacere? Crezi că la ora actuală handmade-ul poate reprezenta un mijloc de trai?

Hobby, afacere, pasiune ardentă și tot ce vrei, apoi vine natural și mijlocul de trai și cam toată suprafața de trai :) Poate aduce câstiguri, dacă nu te gândești mai întâi la ele. Cel puțin așa cred eu. Nimic făcut din dragoste sinceră nu rămâne “nepedepsit” :) Și niciodată nu e prea târziu să faci ceea ce-ți place, dacă te arde :), sau să renunți la un loc cald care e plătit binișor dacă nu ești  împlinit și n-ai stare. Eu așa am făcut riscând tot. Acum sunt fericită și mai “bogată”, chiar dacă poate am mai puțin acum decât atunci. Merg mai departe și mor cu ele de gât :), nu le las nici pentru un stagiu prelungit la J.P. Gaultier.

Cum abordezi partea de business a activităţii tale? Cum iţi promovezi creaţiile?

Promovarea este zona care nu îmi place, mi se pare robotică și nu prea înțeleg era marketing-ului, dar fac cât pot și cât vreau, nu stau prea mult la bibilirea strategiilor de promo, că altfel cine ar mai avea chef și timp de lucru efectiv? Câte ceva “feisbuceala” cu vârful linguriței că mai mult mă scoate din sărite, promo de Breslo și câte ceva pe blog, puțina. Intr-o zi o să am eu așa…un om numai pentru asta, care se pricepe și căruia îi place să facă asta, până atunci fac minimul acceptat de mine și pe care îl pot face. Uneori produsele în sine pot fi un manifest puternic de marketing.

Ai un artist  preferat, care te-a inspirat şi pe care il priveşti cu admiraţie?

Privesc cu admirație câteva artiste de pe Breslo: BWE by Leti, Ladybeads by Alina Ionescu, BohemianSin by Eugenia, ilustrațiile de modă Ipipura by Ioana, PunctG by Gabriela.

Am o mulțime de artiști pe care îi admir, dar am ales să-i enumăr pe cei de pe Breslo, care sunt pentru mine deosebiți și asta o știu și ele :), dar le mai repet o dată :)