Interviu cu “BellaBijou”

Cine se află în spatele numelui “BellaBijou” ? Ne poți spune mai multe despre cine e creatoarea bijuteriilor elegante, pe care le putem admira în magazin ?

În spatele numelui BellaBijou se află Izabella Bako, creatoare amatoare de bijuterii, de câţiva ani prinsă în mreaja metalelor şi a pietrelor semipreţioase de toate felurile. Am ajuns în lumea handmade relativ târziu în viaţă şi oarecum din întâmplare. Am petrecut câţiva ani în Statele Unite, unde – având ceva mai mult timp la dispoziţie şi inspirată fiind de o prietenă – mi-am propus o provocare: să încerc ceva absolut nou, într-un domeniu în care să nu mă simt deloc confortabil, şi să-l învăţ de la zero. Neavând nicio experienţă în domeniul artelor şi artizanatului, am ales confecţionarea de bijuterii. Mărturisesc că la luarea acestei decizii a contribuit o întâmplare: cumpărasem recent câteva pietre absolut superbe de peridot, cu gândul de a-mi ruga prietena amintită să-mi facă cercei din ei. Dar nu mă puteam decide asupra modelului, mi-era şi puţin jenă s-o rog, astfel că m-am decis să pun pietrele la o parte, să învăţ nişte tehnici de bază (sunt destule cărţi disponibile în SUA din care se pot învăţa bazele oricărui meşteşug) şi-n curând poate voi putea face chiar eu însămi cerceii (mai am pietrele acelea şi în ziua de azi). Astfel s-a născut decizia, urmată rapid de fapte. Am cumpărat unelte, mărgele de tot soiul, cartea cu câteva tehnici elementare şi m-am apucat de treabă. Iniţial, mi-am făcut de cap, am experimentat cu diferite tehnici, dar din momentul în care am pus mâna pe sârmă, toate celelalte tehnici au fost date uitării. După câteva luni de încercări frustrante, metalul până atunci sălbatic a început să se lase „îmblânzit” sub mâna mea, şi de atunci sunt dependentă, nu m-am mai putut despărţi de el.

Care ar fi povestea acestui nume? 

Magazinul se numeşte BellaBijou printr-un accident, care până la urmă s-a dovedit unul fericit… În momentul înfiinţării magazinului pe Breslo, alesesem un alt nume, dar fiind o mare zăpăcită (n-am amintit acest mic detaliu la prezentare, nu-i aşa?) am greşit nu mai ştiu ce, pierzând şi numele şi contul. A trebuit să-mi fac unul nou, pentru care am ales numele de BellaBijou fiindcă făcea referire la numele „artistului” şi sugera totodată că în magazin se vor găsi bijuterii frumoase. Am ales numele meu de alint din copilărie: aşa-mi spuneau toţi cunoscuţii până pe la 14 ani, când, ajungând la un hotar în viaţă (am părăsit oraşul natal pentru a urma liceul într-un alt oraş), m-am despărţit de el şi am ales numele de Iza, printr-un gest de sfidare şi autodefinire adolescentină. Întoarcerea la numele de Bella nu mai e un gest de sfidare, dar sugerează începutul unei noi perioade de autodefinire, autocunoaştere.

Care este background-ul tău şi ce iţi mai ocupă timpul, în afară de crearea lucrurilor pe care le putem admira în magazinul tău ?

Sunt de formaţie lingvist-filolog, am absolvit Facultatea de Limbi Străine din Bucureşti, dar m-am specializat ca traducător, redactor de subtitrări, acesta din urmă fiind domeniul în care am mai multă experienţă.

Dacă ar fi să vorbim despre perioada de început, care ar fi prima lucrare creată de tine ?

Nu-mi mai amintesc exact care a fost prima mea lucrare… nesocotind fularele şi şepcile tricotate la orele de lucru manual J. Primele bijuterii lucrate de mine au fost nişte cercei, brăţări şi coliere foarte simple, realizate prin diverse tehnici: mărgele de sticlă şi pietre semipreţioase înşirate simplu pe sârmă, perle de cultură înnodate manual, cercei simpli realizaţi în tehnica „wire wrapping”. Deşi sora mea a fost de la început un mare fan al meu, înhăţând tot ce ieşea mai decent de sub mâna mea, am reuşit totuşi să păstrez pentru mine câteva dintre aceste prime încercări, ca în momentele de frustrare, când sârma se încăpăţânează şi nu se lasă modelată, să-mi aducă aminte de unde am pornit.

Ce materiale foloseşti? Cum ai descoperit tehnicile de lucru pe care le folosești?

Folosesc cu preponderenţă sârma de cupru, mai ales în ultimele luni, de când m-am întors în ţară. Înainte foloseam mai mult şi argintul – era mult mai accesibil în Statele Unite, cum dealtfel erau toate materiale şi uneltele folosite la confecţionarea bijuteriilor. Totuşi, cuprul este şi a fost metalul meu preferat: are o viaţă proprie, dar te lasă să experimentezi şi să te joci cu el, să-l alinţi, să-l bruschezi, să-l baţi cu ciocanul, orice ai face cu el, nu se supără, iar rezultatul e întotdeauna deosebit şi unic. Îmi place să combin diferite pietre semipreţioase cu metalul, preferatele mele fiind granatul, peridotul, labradoritul, ametistul şi turmalina. Tehnicile folosite le-am descoperit pe internet şi le-am aprofundat singură.

Ai o creaţie preferată? Care ar fi povestea ei?

Creaţiile mele preferate sunt mereu altele, de obicei ultima lucrare e şi cea favorită. Dar am câteva piese de care m-aş despărţi cu mare durere de inimă… probabil acestea sunt preferatele absolute. Sunt foarte mândră de colecţia „Nautilus” şi de setul spirală din fir de cupru şi mărgele de coral, compus din cercei, brăţară şi colier, acesta din urmă fiind probabil şi cea mai laborioasă piesă a mea. Am lucrat la ea trei zile lungi, iar bucuria şi sentimentul de realizare, mândria care m-au cuprins la terminarea ei sunt de nedescris. Un alt mare favorit este colierul lucrat din fir de argint Silver-filled cu mărgele şi cabochoane de coral roşu, a doua cea mai laborioasă piesă a mea.

Ce tehnică nouă de lucru ţi-ar plăcea să înveţi?

Mi-aş dori enorm să urmez un curs de prelucrare a metalelor, să învăţ (formal) tot ce se poate despre metal: turnarea, laminarea, sudarea, ţintuirea, finisarea suprafeţelor etc. Iar dacă m-aş decide din nou să-mi testez limitele, probabil m-aş aventura să învăţ tehnica soutache.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai invăţat de când creezi?

Niciodată nu e prea târziu să te redescoperi, să te redefineşti, s-o iei de la capăt. Există probabil în fiecare dintre noi un talent secret, pe care trebuie să-l descoperim cu răbdare, şi după ce l-am descoperit, avem, cred, o obligaţie să-l dezvoltăm. Nu putem fi toţi artişti (eu cel puţin nu mă consider ca atare), acest talent secret poate consta în orice, dar fără un hobby în adevăratul sens al cuvântului, fără o preocupare pe care s-o faci cu pasiune, viaţa poate fi extrem de anostă.

Care a fost reacţia prietenilor când au aflat că te-ai apucat de handmade? 

Au avut reacţii diverse, dar predomina uimirea: „Iza s-a apucat de mărgelit? Nu-i adevărat!” Nimeni nu-mi cunoştea această latură, nici măcar eu, până n-am descoperit lumea bijuteriilor. Decenii la rând chiar şi eu aveam iluzia că mă pricep mai mult la cuvinte, ştiam despre mine, cum ştiau şi alţii, că sunt o mare neîndemânatică, nici măcar un nasture nu mă pricep să cos ca lumea. Sora mea era cea pricepută la lucrul manual, nu eu. Cosea, tricota, croia rochii, croşeta. Eu mai mult stăteam cu nasul prin cărţi. Mirarea prietenilor era deci pe deplin justificată.

Cum îţi găseşti inspiraţia? 

E un loc comun, dar totul mă inspiră. În special natura, cum se vede în cazul creaţiilor mele mai organice, dar totul din jurul meu poate fi o sursă de inspiraţie: un desen văzut din întâmplare oriunde, o bijuterie lucrată în altă tehnică, care mă inspiră să transpun, să „traduc” ideea în sârmă, vitraliile de la o catedrală gotică, motivele vestimentare ale diverselor culturi, operele de artă plastică din toate epocile şi de toate genurile…

Care ar fi combinaţia de culori care te reprezintă?

Nu ştiu dacă am o combinaţie anume care să mă reprezinte, dar revizitând creaţiile mele de până acum, observ o frecvenţă mare a cuprului patinat în combinaţie cu coralul roşu, deşi coralul nu se numără printre materialele mele preferate. Totuşi, nu-i pot rezista acestei combinaţii. :D În rest, tind să am o preferinţă pentru verdele pietrelor semipreţioase.

Cum ţi-ai caracteriza creaţiile în 3 cuvinte?

Mi-e greu să le caracterizez în doar trei cuvinte, bijuteriile mele diferă ca stil în funcţie de metalul folosit. Creaţiile mele din cupru sunt mai organice şi mai îndrăzneţe, cele din argint mai elegante şi mai graţioase. Toate însă sunt feminine. Punându-i soţului meu aceeaşi întrebare, a replicat fără nicio ezitare cu titlul unui album foarte drag amândurora: „Passion, Grace and Fire” (pasiune, graţie, foc). Mi se pare o descriere potrivită a creaţiilor mele :D

Hobby sau afacere? Crezi că la ora actuală handmade-ul poate reprezenta un mijloc de trai?

Hobby, în mod hotărât. Creez bijuterii pentru că-mi face plăcere, nu m-am apucat de acest meşteşug cu ideea de a face bani. De fapt, pentru mine Breslo constituie mai mult o sală de expoziţie virtuală, dacât un magazin, o platformă unde-mi pot expune micile creaţii. Dacă mai şi vând unele dintre ele, cu atât mai bine. Cu fiecare piesă încerc să creez ceva nou, am oroare de lucrul în serie, îmi displace enorm să mă repet. Tocmai de aceea, accept rareori să refac o piesă identic. Preţul pieselor poate reflectă acest fapt: majoritatea bijuteriilor mele sunt unicat, sunt destul de laborioase, şi prefer să le ofer cadou celor dragi, decât să le vând pe nimic. Când mă apucă febra creaţiei, nu mă gândesc nicio clipă dacă obiectul final are potenţial de vânzare sau nu, odată „născută”, creaţia vrea să se arate lumii, şi dacă reuşesc să le ofer o bucurie şi altora, eu sunt fericită. Nu am nimic împotriva transformării pasiunii în afacere (chiar am o admiraţie enormă pentru cei care reuşesc această tranziţie, şi poate, cu timpul, voi apuca şi eu pe acest drum) – este o opţiune complet valabilă, şi le doresc succes tuturor celor care se străduiesc să-şi asigure traiul din handmade. Ajungem astfel (în sfârşit) şi la a doua parte a întrebării: da, consider că handmade-ul poate reprezenta un mijloc de trai, chiar reprezintă un mijloc de trai mai mult decât decent pentru mulţi artizani în lume – din păcate însă, nu sunt sigură că lucrurile stau aşa şi în România, unde obiectele artizanale sunt subevaluate.

Ce sfat ai da unui începător pe Breslo?

Şi eu sunt o începătoare pe Breslo :D , dar pentru cei care îşi deschid acum magazin le-aş sugera să participe, cât se poate de activ, la evenimentele de pe Breslo (concursuri, creare de galerii, pentru a-şi face numele cunoscut), şi să aibă răbdare: dacă arta lor are valoare, mai devreme sau mai târziu (poate) va veni şi recunoaşterea.

Ce iţi place cel mai mult la Breslo?

Faptul că întâlnesc aici multe persoane cu interese similare cu ale mele, mă simt inclusă înt-o comunitate ferventă, o platformă de pe care handmade-ul românesc îşi poate promova şi găsi, cu timpul, afirmarea meritată.

Ai un artist preferat, care te-a inspirat şi pe care il priveşti cu admiraţie?

Dintre bijutierii de pe scena internaţională care folosesc cu preponderenţă sârma, le admir pe Iza Malczyk, Elena Strukova, Sabi Krabi, Ruth Jensen, ca să amintesc numi câteva dintre ele. Iar măiestria unora dintre artistele prezente aici pe Breslo este pur şi simplu uluitoare. Le-aş aminti pe Lav Voicu, Eugenia Moi, Letiţia Pintilie, Irina Chelaru, Andra Mărăşteanu, Alina Zaharia, Enikő Fenyvesi, dar lista ar putea continua.

Ce iţi place şi ce iţi displace în “lumea handmade-ului” ?

Îmi place în lumea handmade-ului faptul că oferă un „outlet” creativ tuturor celor cu talent în acest domeniu, nu este o lume închisă, elitistă, toată lumea îşi poate găsi nişa. Din păcate, tocmai datorită acestei deschideri, piaţa handmade este inundată de lucruri făcute de mântuială, încropite la repezeală şi fără valoare, printre care uneori e greu să găseşti creaţiile de valoare.

Atunci cand nu esti in atelier, cum te relaxezi? Ce activități îți incarcă bateriile?

Îmi place natura, încerc să fac excursii cât mai des cu putinţă, mă relaxează gătitul, sportul, sunt amatoare de filme si seriale bune. Mă mai relaxez ascultând muzică, citind şi cel mai important: petrecând timpul liber cu cei dragi.