Incredibila si minunata poveste a lui Suzi si a marului varatic

M-am tot gandit si m-am razgandit despre ce sa va povestesc astazi. Si cum ieri a fost ziua copilului, cea mai frumoasa zi din an pentru toata progenitura incatata de baloane colorate si clovni, toata luna o sa fie colorata si fermecatoare pentru ca este.. iunie! Prima luna oficiala, calendaristica de vara.

Iunie e fermecatoare in primul rand pentru ca la mijlocul ei incepe vacanta de vara (s-o recunoastem , pentru asta am iubit-o intotdeauna :). Dar iunie este si luna in care pietele explodeaza de capsuni, de cirese, de mere varatice, cand strada se incinge si cel mai frumos loc din lume e scaunul unei terase potrivit in fata unui frappe sau propria gradina, fiecare dupa posibilitati.

Ei bine, ca sa pastrez toate caracteristicile lunii iunie si sa le regasesc intr-o creatie a unui artizan de pe breslo nu se putea sa o fac mai bine decat povestind despre Marul cu Suzi al Zebrucai. In primul pentru ca se poate gasi, proaspat rumenit, pe o taraba din piata. Pentru ca rosu ca focul caldurii din zile incendiare. Pentru ca e sanatos si dulce si se aseaza bine pe orice camasa sau geanta ( stiu eu, Perica mea, sora cu dumnealor e la fel de maleabila). Si in cele din urma.. pentru ca o are pe Suzi.

Cu Suzi povestea e mai lunga. Daca nu stiati, Zebruca e invadata de ochioase, nu scapa de ele si nici ele de ea. In dulcele stil clasic de ochi bulbucati al creaturilor adorabile se incadreaza si Suzi, o rama-vierme fie roscata, fie inverzita, care se ataseaza cu precadere de telefoane mobile (una l-a adoptat pe al meu :) si arareori, in functie de dispozitie, pe mere sau pere. In cazul de fata Suzi a popozit pe un mar si nu-i da drumul, desi, cum ii sta bine unei rame dragastoase, nu se hraneste cu ghemotoace dulci, ci doar il tine strans intr-o imbratiasare invizibila.