E ciudat. Ma stii fara sa ma fi cunoscut! Poate m-ai zarit intr-o zi pe strada si ti-am ramas intiparita in desisul unei memorii ascunse. Desi nu am fost niciodata in Oradea. Tu ai fost la Iasi? Sau poate m-ai prins intr-un vis bizar cu personaje necunoscute, genul ala de vis care ti se pare atat de real si ireal in acelasi timp. Poate mi-ai vazut poza pe facebook sau la avatarul Breslo. Sau poate doar ti-ai imaginat ca asa as arata.
E ciudat, iti repet! Mi-ai surprins perfect ochii mari si migdalati, privirea usor tampa naiva, meditativa, suscetibila de nazbatii, un rictus larg de circar, par mereu razvratit, mai ales cand e umezeala sau cand ma trezesc, narile adulmecand necazul iminent autoprovocat, o paloare ciudata a fetei.
Spune-mi, Anca Suiugan, ne-am intalnit vreodata?
Pentru ca ma regasesc complet in schita ta:
Eugenia, daca nu ma insel, esti mare figura! de unde-ti mai vin atatea idei?
Cat despre creatiile tale si ale Ancai, tot respectul!
cand ne-am intalnit aveai parca parul mai des :P
da, ce vremuri!