Umblă o zicală pe Internet care spune că “Not all superheroes wear capes”. Într-o societate din ce în ce mai înverșunată și individualistă, ne mai lovim din când în când de povești despre oameni obișnuiți a căror superputere este să facă bine. Aflăm povești despre animăluțe salvate sau fel de fel de gesturi care ne fac să ne recăpătăm încrederea în umanitate și-n faptul că, într-un final, binele învinge. O astfel de poveste am descoperit și noi recent, chiar în curtea Breslo.
Supereroina fără capă a cărei poveste ne-a intrat la suflet este Diana Burba care, din 2002 încoace, își investește timpul și priceperea pentru a face bine. Este director de program în centrul Beauty From Ashes și ajută fetele care au crescut în orfelinat să se reintegreze cu succes în societate.
Ok, dar ce legătură au toate acestea cu handmade-ul, v-ați putea întreba. Pe lângă deprinderea unor aptitudini de bază ce țin de îngrijire personală și gospodărire, fetele din centrul Beauty From Ashes sunt sprijinite să-și însușească arta meșteșugului astfel încât să poată duce un trai decent și o viață independentă. Dacă v-am stârnit curiozitatea, vă invităm să parcurgeți interviul cu Diana Burba și să aflați direct de la sursă cum handmade-ul se poate transforma dintr-un simplu hobby într-un mod de viață.
Spune-ne puțin despre povestea Beauty from Ashes. Când și cum a luat naștere această inițiativă?
Suntem o organizație non-profit care a început să lucreze cu orfanii din România în 2002 printr-un proiect de plasament familial. Asta făcea la început soțul meu, Corey. După ce ne-am căsătorit, în 2005, am început să lucrăm cu fete care au crescut în orfelinat. Proiectul Beauty from Ashes s-a concretizat în 2009 ca un program de reintegrare în societate. După ce trebuie să părăsească orfelinatul la vârsta majoratului, fetele sunt primite într-un mediu familial unde învață abilitățile de bază pentru a se descurca în societate. Adică învață să se îngrijească, să facă curățenie, să gătească, să relaționeze cu cei din jur și să muncească, pentru a ajunge să ducă o viață independentă. Pentru a învăța să muncească am creat acest magazin. Fetele lucrează cu noi în confecționarea de bijuterii și alte produse handmade. Unul din principalele obiective ale centrului nostru Beauty from Ashes (frumusețe din cenușă), este să le ajutăm pe fete să își descopere frumusețea și să aibă încredere în ele, ca să poată face față discriminărilor, care, din păcate, sunt încă o problemă reală în România.
Cum arată o zi din viața în centrul Beauty from Ashes?
Imaginați-vă o casă cu mulți copii. Unul învață să facă de mâncare și face haos în bucătărie. Altul încearcă să scape de responsabilitățile zilnice. Unul merge la locul de muncă, altul tocmai a ajuns acasă. Sigur, cu tot cu bucurii. Unul tocmai a găsit un loc de muncă sau tocmai a reușit să facă o pâine împletită de unul singur. În atelier se lucreză, se crează produse noi, se trimit colete, se citesc mesaje încurajatoare de la clienți. Rar se întâmplă să fie două zile la fel, și nu există termenul de plictiseală în casă.
Ce tipuri de produse creați și de unde învățați tehnicile?
Cu toată modestia aș putea spune că cel mai important pentru noi este să creăm produse de calitate. Probabil cea mai mare dorință a noastră când am început a fost ca oamenii să cumpere produsele noastre pentru că sunt frumoase, bine lucrate și de calitate, și nu pentru că suntem o organizație nonprofit. În 2009 știam că ne dorim să avem un mic atelier în care fetele să învețe să lucreze, dar nu știam ce o să facem. Eram în Nashville, orașul de unde este soțul meu, și am intrat într-un magazin imens, gen hobby art, ca să găsesc o idee. Acolo am cunoscut o doamnă drăguță care făcea felicitări handmade, și când i-am spus ce vreau să fac a fost foarte entuziasmată de idee, a venit la mine acasă și m-a învățat tot felul de tehnici și ne-a și donat mai multe materiale cu care să începem să facem felicitări. Așa am început să facem felicitări, apoi am făcut accesorii de păr și papioane, unele fete au făcut cursuri de croitorie și au învățat să croșeteze fulare și căciulițe. Apoi am făcut invitații de nuntă și cutiuțe decorate pentru o cofetărie locală și pentru un magazin online de cadouri. Apoi am trecut la bijuterii. Încercăm să ne adaptăm și la abilitățile fetelor care sunt în proiect, și, desigur, ne dorim să ajungem să nu depindem atât de mult de donații. Iar tehnicile le învățăm din cărți, reviste de profil, clipuri video de pe internet sau de la diferiți voluntari care trec pe la noi să ne ajute pentru o perioadă scurtă de timp.
De unde vă luați inspirația atunci când creați noi produse?
De peste tot. Suntem mereu atente la ce se poartă și încercăm să creăm ceva frumos cu materialele pe care le avem la dispoziție. De exemplu anul trecut am primit o donație de bucăți de piele naturală de la o fabrică de pantofi locală și am început să facem bijuterii și accesorii de păr cu piele naturală. Colecția respectivă a fost trimisă pentru vânzare la voluntari din Statele Unite (care vând produsele noastre în cercul lor de prieteni sau pe internet). Un alt exemplu, foarte drag nouă, este colecția Mini Dolls, acele păpuși în miniatură. Aceasta este probabil și colecția care ne reprezintă cel mai mult pentru că într-un fel fetele aseamănă păpușile cu ele. Îmbrăcămintea lor este creată din bucăți de piele, dantelă și alte materiale din atelierul nostru. Ideea de a crea o colecție de bijuterii pentru aroma terapie a venit după ce am observat că atât în România, cât și în Statele Unite, tot mai multe femei folosesc uleiurile esențiale. Colecția a fost foarte bine primită în State, așa că am decis, timide, să încercăm să vindem și în România. Și pot spune că felul în care a fost primită aici a fost peste așteptările noastre. Iar mesajele frumoase și feedback-ul pozitiv de la clienții noștri de pe Breslo sunt o încurajare pentru noi.
Am văzut că vindeți și în străinătate. Cum sunt primite produsele voastre?
Am început să vindem produse în Statele Unite încă din 2009. Acest lucru a fost foarte benefic pentru fete, pentru că a trebuit să le învățăm să lucreze la un standard de calitate ridicat, și asta le ajută mai târziu la locurile de muncă. Feedback-urile pozitive le ajută pe fete la creșterea încrederii în calitățile proprii și ele împachetează cu drag produsele și așteaptă cu nerăbdare să mai primească o încurajare, și aș vrea să le mulțumesc oamenilor care își fac timp să ne trimită un mesaj. Împachetăm produsele în cutii realizate și decorate manual de fete și clienții sunt surprinși plăcut de faptul că fiecare colet arată ca un cadou.
Înțeleg că fetele vin în centru la vârsta de 18 ani. Până la ce vârstă vă pot rămâne alături?
La început am gândit proiectul ca un program de 2 ani, dar în timp ne-am dat seama că trebuie să-l personalizăm, pentru că fiecare fată este diferită, a experimentat sau perceput diferit traumele și abandonul, așa că fiecare are nevoi diferite. Să vină la centru este decizia lor și ele sunt libere să aleagă cât vor să stea. Noi le încurajăm să-și depășească limitele și le îndrumăm spre o viață independentă. După ce învață să lucreze cu noi, când credem că sunt pregătite, le încurajăm să își găsească de lucru în oraș, să economisească și să își administreze bine banii că să poată la un moment dat că plătească chirie, să aplice pentru o locuință ANL, să își întemeieze o familie și să reușească să nu repete greșelile părinților lor. Noi păstrăm legătura și cu fetele care ies din proiect, și multe dintre ele ne consideră familia lor.
Care este cea mai mare provocare cu care vă confruntați la Beauty from Ashes?
Cea mai mare provocare este să așteptăm în tăcere să realizeze fetele ce e cel mai bine pentru ele. De multe ori am vrea să obligăm oamenii importanți pentru noi să facă ceva pentru că suntem siguri că acel ceva e cel mai bine pentru ei, dar dacă am face asta nu am avea nici un rezultat. Noi ne dorim ce e mai bun pentru fiecare dintre fete pentru că le iubim, dar ca ele să își schimbe toată viața, pentru că practic asta se întâmplă, e nevoie de convingerea lor personală că au nevoie de schimbare și de multă muncă și luptă cu ele însele și cu trecutul lor.
Bănuiesc că un astfel de proiect oferă lecții de viață la fiecare pas. Care este cea mai valoroasă astfel de lecție învățată până acum?
Îmi place să cred că Dumnezeu ne învață și pe noi zi de zi câte ceva. Cred că cea mai valoroasă lecție de viață este că trebuie să vezi valoare în oameni. Fete noastre sunt adesea discriminate și desconsiderate de cei din jur, majoritatea oamenilor nu le dau nici o șansă. Totuși, Dumnezeu ne-a învățat pe noi să le dăm o șansă și ne arată zi de zi cât de mult se poate schimba un om atunci când este iubit și acceptat.
Planuri de viitor
Să dezvoltăm afacerea așa încât să devină destul de profitabilă ca să ne putem auto-susține și să putem angaja mai multe fete cărora le-ar fi foarte greu să își găsească un loc de muncă în altă parte din diferite motive. Să ajutăm cât mai multe fete să-și depășească limitele impuse de ele sau de societate. Și, desigur, să bucurăm cât mai mulți oameni cu produsele noastre!
Be First to Comment