CRISTINA MARIA GHEORGHIU
OCUPATIA : Creatoare de bijuterii handmade si detinatoare a Mariashop-magazin on-line de margele si accesorii.
WEBSITE : MARIASHOP
BIOGRAFIE : Nascuta la 21.iulie.1963 la Sinaia ,casatorita ,are un baiat de 23 de ani.
Absolventa a facultatii de drept si a multor altor cursuri de calificare cum ar fi cel de manager in turism.Dar cel mai mandra este de cursul de masaj si reflexoterapie (curs lung de 7 luni) pe care cand l-a absolvit a simtit ca i-ar putea asigura existenta in orice colt al lumii ar fi.
In prezent conduce cu succes magazinul on-line Mariashop.
– Cu ce va ocupati si cum ati inceput aceasta activitate?A fost concretizarea unui vis din copilarie sau ati realizat pe parcurs ca vreti sa faceti asta?
-Am ajuns aici din intamplare. Sau pentru ca asa a vrut Dumnezeu. Fiindca acum cred cu tarie ca asta ar fi trebuit sa fac toata viata.
– Ce slujbe ati avut inainte de a fi pe cont propriu si ce v-a facut sa realizati ca vreti sa mergeti pe acest drum?
-Multi ani am lucrat in presa. De la reporter, editor, redactor, prezentator, realizator, om de marketing si vanzari si pana la director, pe toate le-am facut, in radio si televiziune. Am plecat din provincie ca “sa ma fac mare” in capitala. Cred ca prea tarziu pentru ca eu sa ma mai pot adapta mizeriei ambientale si umane de acolo. Prea multa mizerie pe strada si in suflete. Si m-am imbolnavit. La propriu. Asa ca am abandonat, am dezertat. Nu cred ca sufletul meu e croit pentru viata de acolo. Am fugit, inconstienta, fara sa ma gandesc ce voi face maine si din ce o sa traiesc. Si fiindca stiam sa fac o multime de lucruri, am gandit ca o vacanta prelungita, in care sa crosetez, tricotez, cos, mi-ar prinde bine. Imi plac activitatile manuale, creatia, migala. Cautam pe internet niste tipare. Si asa am ajuns pe bloguri de afara, asa am descoperit bijuteriile, din intamplare. Am vrut sa fac si eu, am cumparat cate ceva de la furnizorii de atunci, mi-am facut blog, l-am promovat.
– Ce pasi ati urmat pentru a va crea propria afacere?
-Nu faceam numai bijuterii. Faceam si gentute din material textile, tricotam, faceam bluzite pictate si se lega atat de bine totul. Vindeam si castigam bani stand cu familia, stand acasa. Am cunoscut si alte fete, am schimbat idei. Era o lume noua. Am fost incantata sau dezamagita de lumea in care intrasem, dar asta inseamna ca e o lume reala, cu bune si rele, nu era un vis. Vindeam cam tot ce faceam. Nu vreau sa ma laud, dar ma pricep sa vand si asta m-a ajutat mult. Fiindca e mai greu sa vinzi, decat sa faci o bijuterie. Ma dezvoltam si nu mai eram multumita cu ce gaseam in Romania. Asa ca am decis sa imi import singura marfa, sa lucrez si sa vand surplusul de margele. Am trecut de la blog la un site al meu, domeniu, lucrul pe firma, serios. Au trecut aproape doi ani de cand imi pun sufletul in creatiile mele, sau in coletele pe care le fac pentru ca alte fete (si chiar baieti) care au acelasi hobby. Si pot sa spun ca, daca ar trebui sa ma intorc in timp, as alege sa fac acelasi lucru.
– Ce tip de cursuri,facultate sau experienta va ajuta in ceea ce faceti acum ?
-La baza sunt jurist, am lucrat in presa, dupa cum am spus. Notiunile de drept, sau experienta din televiziune ma ajuta, dar nu in activitatea de creatie. Mai degraba, in ceea ce priveste marketarea si vanzarea. Restul…e suflet. Fac ce simt. Nu ma cred o artista, dar cred in ce fac si iubesc ceea ce fac.
Aici, insa, as dori sa fac o precizare. Ca fetele sa poata vanda ceea ce fac, in mod legal adica, nu printre cunostinte, ar trebui sa isi faca PFA (persoana fizica autorizata). Ca sa isi faca asa ceva, Camera de Comert cere un certificat de competenta, sau de calificare, de mestesugar. Nimeni nu da asa ceva. Nici la o groaza de targuri nu se poate, din acelasi motiv, se cere un act de calificare. Tare sunt hotarata sa fac ceva in sensul asta…acum ramane de vazut CUM.
– Care este aspectul care va place cel mai mult la munca dumneavoastra?
Imi place ca uit de mine si de tot ce e in jur atunci cand lucrez. Si ma regasesc, ma descopar, ma invat. Imi place ca nu mai vin acasa ca la hotel. Imi place ca imi pot face singura programul si ca pot sa nu vad pe nimeni, daca nu am chef. Cred ca am obosit. O viata intreaga am fost tot pe drumuri si ma vedeam zilnic cu zeci de persoane. Facea parte din job. Si nu toti cei cu care vorbeam, imi placeau. Dar asta era munca mea. Am moderat emisiuni electorale, unde politica era vecina cu nebunia si setea de putere nastea monstri, chiar sub ochii mei, am filmat accidente cumplite, morti care nu au mai apucat sa isi vada copiii catre care se grabeau, batrani care mureau de foame pe sub poduri, crime cuplite si pe criminalii lor. Viata. Si am ales sa nu mai vad toate astea. Asta nu inseamna ca ele nu mai exista, dar ma pot feri de energia negativa din jur. Macar putin.
– Dar cel mai frustrant ?
-Frustrant? Ce inseamna asta? Nimic nu e frustrant, pentru mine, cel putin. Eu sunt fericita.
-Cum ati inceput sa vindeti creatiile dumneavoastra?
-Pe internet, prin cunostinte, pe la prieteni. Acum plasez si pe la magazine, dar ale unor cunostinte, caci nu imi place sa fac multe obiecte identice, asa ca nu as face fata unor comenzi care solicita lucrari de serie.
– Cum arata mediul dumneavoastra de lucru ?
-Dezordonat. Chiar nu are rost sa folosesc mai multe atribute.
– Daca aveti temeri in legatura cu ceea ce faceti si daca da,cum le abordati?
-Nu, chiar nu am. Poate ca e inconstienta, dar deocamdata imi place viata mea de acum. Daca va trebui sa iau o decizie, stiu ca o voi lua fara sa stau pe ganduri. Sunt omul deciziilor rapide, nu imi place sa fac planuri si nici sa incerc sa anticipez relele ce mi s-ar putea intampla. Cred in puterea gandului, nu vreau sa gandesc negativ. Daca va fi nevoie, voi decide pe loc cum voi aborda problemele ivite.
-Ati avut obstacole financiare si daca da,cum le-ati depasit?
-Sigur ca am avut. Bafta mea este ca mai am si alte activitati, pe langa universul margelelor. Aplic proverbul acela, chinzesc parca: nu tine toate ouale intr-un singur cos. Si nici banii intr-un singur buzunar. Nu conteaza care e varianta corecta, morala e esentiala. Nu imi place sa stiu ca nu am o barca de rezerva. Inca nu cred ca sunt la nivelul la care sa pot spune ca traiesc numai din margele si margelit.
– Cine sau ce va inspira in activitatea de creatie?
– Habar nu am. Imi vine o idée. Pur si simplu. Uneori ma inspira chiar margelele. Alteori tinuta unei cliente, sau felul in care imi imaginez locul in care vrea sa poarte creatiile mele. Cert e ca nu ma concentrez prea tare.
– Cum ati depasit momentele mai grele care s-au ivit ?
-Luptand si crezand in mine. Asta in primul rand. Apoi, avand aproape familia, prietenii.
– Care este definitia succesului ?
-Succesul este locul in care ajungi daca ai respect de sine, perseverenta, pasiune pentru ceea ce faci, daca muncesti mult, risti si gandesti pozitiv, dar realist. Personal, cred ca am success si pentru ca nu am temeri, si iau decizii in functie de situatie.
– Cateva cuvinte pentru cei care incearca sa-si implineasca un vis in activitatea de creatie.
– Sa faca ce simt, sa puna suflet, sa nu plece de la ideea ca acel obiect trebuie sa se vanda. Daca e facut cu pasiune, la un moment dat, se va vinde.
Urasc chestiile insailate, facute cu economie. Nu imi plac cei ce vand ieftin, fara sa isi respecte propria munca, sau cei ce fac bijuterii tinand cont doar de pretul la care ar putea vinde, nu si de calitate. E piata plina de chinezarii ieftine, facute la norma. De ce sa imi vand migala la fel? Cred ca orice obiect creat de mine trebuie, mai intai, sa imi placa mie.
Va multumesc urandu-va mult succes si putere de munca in continuare!
Felicitari doamnei Maria ! }{
Super interviul, dar poza m-a dat gata :))
Interviul ne arata o D-na Gheorghiu puternic ancorata in universul familial. Dansa repeta de cateva ori aceasta si astfel devoaleaza cheia succesului unei femei-implinirea familiala produe implinire profesionala , produce succesul unei femei. Este meritul interviului ca scoate la lumina aceasta latura. Probabil ca familia si linistea casei ii confera darul de a face aceste gingase si totodata elegante bijuterii dar si de a avea taria de a persevera in activitatea complexa a gestionarii site-ului respectiv-unul din cele mai bune de profil. Se poate nota dealtfel ca “unii” copiaza de acolo la greu!!!
Chiar daca dansa era obisnuita sa ia interviuri, se descurca de minune si in varianta de intervievata.
Felicitari, sanatate si mult succes in activitatea pe care o desfasoara.
You gotta be kidding me!
“mult succes in activitatea pe care o desfasoara”?!? Cine naiba mai vorbeste asa?!?
“linistea casei ii confera darul de a face aceste gingase…”?!? Jesus!!!
@un trecator
Nu mi se pare nimic “iesit din comun” in afirmatia “mult succes in activitatea pe care o desfasoara” – parerea mea e ca remarca ta e rautacioasa si subiectiva.
Fiecare intelege si percepe lucrurile intr-un mod propriu si personal. Nu e toata lumea perfecta, corect?
In 90, pe vand eram eu mic, lumea din piata striga la saracu’ Mazilu: “Nu-mai-da-din-ma-na! Nu-mai-da-din-ma-na!” Asta spun si eu acum: Nu mai vorbiti ca la emisiunile Marinei Almasan Socaciu!”
Breslo inseamna free fantasy, inseamna imaginatie, inseamna inventivitate, inseamna out of ordinary, nu? Sau e numa’ vanzare? Daca e numai un loc unde se vand chestii, atunci imi cer scuze. Daca e mai mult decat atat, atunci revin: nimeni nu-i perfect, insa limba de lemn mai trebuie si ea polizata. Manual, daca se poate. :D
*pe cand :)
:)
Trebuie polizata intr-adevar dar pentru asta avem nevoie de modele dupa care sa ne ghidam, sa ne inspire si uneori chiar sa le copiem, de ce nu. “Breslo inseamna free fantasy, inseamna imaginatie, inseamna inventivitate, inseamna out of ordinary, nu?” – Da, corect, e un mod de a privi lucrurile :) Ai putea sa dezvolti asta intr-un articol? ;)
Neah! Nu sunt bun decat ca carcoteala si la critica (ca orice alt bun roman). Motiv pentru care am sa te rog, draga admin, sa nu plangi peste tastatura, apasand din greseala “delete comment”, cand ma mai trezesc sa le reamintesc oamenilor sa se relaxeze, sa zambeasca si, mai ales, sa nu se fandoseasca uitand sa fie naturali.
Till next time, multam.
Ma gandeam eu… ;)
Placerea a fost de partea noastra si te mai asteptam in vizita!
Multumesc celor care m-au felicitat si celor ce au carcotit, in egala masura!
Ma repet, am mai spus asta pe un forum, nu inteleg de ce creatiile, arta, nu trebuie sa se si vanda, chiar nu pricep. In general, cei ce gandesc asa, sunt cei al caror hobby este, in cel mai fericit caz, navigarea pe internet, iar in cel nefericit, mersul in club sau la mall. Cred ca persoanele care gandesc astfel sunt putin rupte de realitate. Eu, noi nu mai traim pe vremea cand plecau barbatii la munca, iar noi le teseam camasile de dor si fiindca oricum nu era altceva mai bun de facut decat papa, ingrijit plozii si orataniile de prin ograda. Traim vremuri in care, ca si iubirea, arta trece si prin stomac. Si cine face arta de amorul artei, are tot respectul meu, dar tot nu inteleg unde e pacatul ca un hobby, o pasiune imi aduce bani. Faceti la fel, zau ca e loc pentru toata lumea.
Iar ca sa ma rerfer si la sprijinul familiei, el nu a costat in altceva, decat ca sunt lasata in pace, am libertare si nu ma intreaba nimeni de ce fac asta si nu altceva. Libertate. Asta e ceea ce am de la familie si pentru mine este extrem de importanta. Bunaoara, nu am avut chef sa vad pe nimeni vreo doua zile si au plecat de acasa, ca sa lase nebuna sa stea singura. Eu sunt o persoana mai ciudata si invatata sa fac ce vreau eu. Ai mei ma accepta asa cum sunt, fara timp liber, vesnic ingropata in margelele mele, in pasiunile mele si pe picioarele mele. Poate ca e o mare greseala, da la mine munca a fost mereu pe primul plan, pentru ca tot ce am facut in viata mea nu a fost un mijloc de a castiga bani, ci pasiune. Asa ca cel mai mult timp l-am petrecut la job, fara sa simt ca fac vreun efort. cam atat, ca deja am expandat interviul.
E doar un prim pas si nu oricine are curajul sa-l faca.Doar cineva care e impacat cu el insusi si care isi cunoaste valoarea,in mod realist.Sa-ti pui sufletul pe tava intr-un interviu nu e la indemana oricui.Asta am apreciat cel mai mult!
Scrisesem un comentariu pt trecator dar l-am sters. Nu-l merita, era prea “laudativ”. Si e posibil ca acest trecator sa fie o trecatoare, nu vreau sa fiu nepoliticos.
Trecatorule, uite ca mai sunt si oameni cu juma’ de liceu ca mine, persoane care mai folosesc o limba neutra (poate de lemn), pt a spune ceva cuiva.
Daca vrei sa mergem la un concurs de polizat limbi-probail ca esti super campion la asa ceva, a ta fiind deja familiara cu pietrele de polizor sau cu mai stiu eu ce cotloane sau ascunzisuri omenesti prin care o …-zau, sa stii ca nu am timp.
Si se vede ca erai mic in ’90.Si acum esti la fel, zau!
Asta daca nu cumva esti cine cred eu- si atunci apreciez ironia.Punct.
@Iza: Cristina a dezvaluit nitel abia in comentariul de mai sus. In rest, interviul cu ea poate avea 100 de pagini dar nu e si nu va fi pentru trecatori.
Cel putin nu pt anumiti trecatori. Propun sa fie adaugat la interviu, cumva…
Felicitari Maria atat pentru interviu, cat si pentru magazin/forum.
Sunt de acord intrutotul cu cele spuse de tine, ma regasesc in vorbele tale ;-) ….
:)))) Lovely jubbly!
Exista in viata lucruri mai importante, mai utile decat sa carcotim. Singurul mare adevar pe care l-ai spus, este ca esti numai un trecator. Pana la urma, asa suntem toti, doar trecatori prin viata, eu am constientizat destul de dur asta si de aceea am invatat sa privesc viata cu alti ochi si sa o iubesc. Nu conteaza cata lume nu ma place, daca am iubirea sincera a unei persoane, e destul, altii nu au nici macar atat in intreaga viata. Apoi, exact asa cum am citit mai sus, sunt impacata cu mine, iubesc viata, iubesc ce fac si mai mult nu stiu daca as putea sa imi doresc.
Unori lucrez si 20 de ore pe zi, fara exagerare, dar imi e atat de bine! Si de aceea eu apreciez pe cei care s-au regasit si mi-e mila de cei ce nu isi gasesc locul si carora toate li se par terne.
Ok. Fie! Asadar:
Doamna Mariashop, n-am comentat in nici un fel fel interviul de mai sus. Mi-am spus ca e treaba fiecaruia sa vorbeasca despre sine asa cum ii face placere si sa se imagineaze cum are chef in oglinda. Singura mea problema a fost cu pupatul ulterior al monitorului. Si nici macar cu asta nu aveam o problema, dupa cum am mai spus, daca era facut cu un minim stil. Insa cand vad texte rasuflate copiate parca din revista Femeia, oricat de vintage s-ar vrea ele, tot lauda ieftina second-hand e.
Dar daca insistati sa fac o oarecare analiza de text si de idei…
First: trec in viteza peste “asa a vrut Dumnezeu”, pentru ca textele inspirate de Paulo Coelho nu-mi provoaca nici macar rasul, si ajung la adaptarea la “mizeria ambienta si umane din Bucuresti”. Foarte dragut. Credeti ca aceasta sentinta pusa celor doua-trei milioane de oameni care traiesc aici va califica pentru rolul de bun crestin, nu? Ei bine, NU! Va califica, in schimb, cel mult pentru rolul unui provincial, de preferinta ardelean, inadaptat vietii intr-un oras complex, ciudat si viu, asa cum e Bucurestiul.
Second: Ati fost reporter, editor, redactor, prezentator, realizator? Sa inteleg ca nu v-au placut meseriile asta? I guess not, dat fiind faptul ca le-ati schimbat. Pacat. Cu formulari de genul “Am fost incantata sau dezamagita de lumea in care intrasem, dar asta inseamna ca e o lume reala, cu bune si rele, nu era un vis.” ati fi putut sa o concurati serios pe Mihaela Radulescu. Asta daca nu cumva a scapat IZA la tastat niste subtilitati stilistice, caz in care imi cer scuze si ei si dvs.
Third: Dupa cum am mai spus, nu mi-am dat cu parerea despre opiniile dumneavoastra. It’s a free world. Oamenii pot avea pareri diferite privind in aceeasi directie. Insa ati considerat ca am atacat minunatele pilde de viata, desi tot ce am facut a fost sa-i reamintesc unui fan ca nitel stil la pupatul in fund face actiunea sa nu fie atat de jenanta. Well, atunci haideti sa va supar putin, doar asa, de dragul dialogului!
“Imi pun sufletul in creatiile mele”, “Restul…e suflet”, “Fac ce simt”, “cred in ce fac”, “iubesc ceea ce fac”, “ma regasesc, ma descopar, ma invat.”, “Eu sunt fericita”, “imi place viata mea”, “Cred in puterea gandului”, “morala e esentiala”, “Luptand si crezand in mine” si tot asa, am obosit sa tot citesc. Well, eu cred ca (subliniez eu cred ca) aceasta lista lunga si obositoare de platitudini plictisitoare e intreupta de un singur lucru interesant pentru copii care vor si ei sa margeleasca: partea cu Camera de Comert. Dar, deh, asta este parerea mea. Dupa cum se vede, pentru altii sunteti un role-model care spune cele mai interesante lucruri. :D
Si pentru ca am pierdut deja prea mult timp, inchei intreband-o pe realizatoarea interviului: Bai, ce naiba? “Mult succes si putere de munca in continuare!”?!? That’s a granny talk! Elena Ceausescu primea urari d’astea in revista Flacara. WTF, girl?!? Inteleg respectul acordat unei doamne, insa…
@ un trecator
Interesanta analiza si o respect, e parerea ta. Chestia cu provinciala si inadaptabilitatea, e o realitate, recunosc cu mana pe inima, ca orasul ala nu e pentru mine. cel mai frustrant era ca nu intelegeam de ce trebuie sa fac o ora si jumatate de la munca pana acasa, pe o distanta care aici, in provincie, se parcurge in 15 minute (cand e aglomerat). Oi fi eu mai de la tara sau mai boema, dar simteam ca pierd degeaba ore pretioase din viata mea. Eram socata ca, in metrou, de ex, cei tineri nici macar nu se sinchiseau atunci cand, un batran care abia se tine pe picioare, statea in picioare langa scaunele pe care stateu ei citind presa, preocupati. E o lume in care eu nu ma regasesc si in care nici macar nu vreau sa ma adaptez, n-am decat o viata si nu foarte lunga, din pacate.
“Imi pun sufletul in creatiile mele”, “Restul…e suflet”, “Fac ce simt”…probabil ca tine de zodie. Verbul definitoriu pentru rac este A SIMTI.
In ceea ce priveste joburile enumerate mai sus, n-ai inteles si am zambit…nu am ramas reporter, sau editor, etc, pentru ca am evoluat, am urcat. Am pornit si eu de jos si am tot urcat, e vreo problema in asta? Am adorat nereu ceea ce am facut. Asta se cheama noroc. Iar de plecat, daca ai fi citit cu atentie, am plecat din motive de sanatate. Si nu unele care se incadreaza in categoria mofturilor, ci unele care m-au facut sa pretuiesc fiecare secunda din viata mea.
Revolta ta impotriva reminescentelor comuniste, ma face sa cred ca nici macar nu ai trait vremurile acelea, sau erai foarte mic pe atunci. E o revolta mult prea acuta, in afara situatiei in care ai fi fost vreun disident, nu vad de ce atata ura. Sunt vremuri care au trecut, nici nu mai conteaza. decat sa ma chinuie amintirea lor, prefer sa ma gandesc la ziua de azi si la cea de maine.
@un trecator And the show must go on…
Pai ce sa mai zic,deja ma zvarcolesc pe jos in chinuri.It’s a free world,indeed.
E vorba de o idee generoasa ,aceea de a-i face cunoscuti aici pe Breslog pe oamenii care au reusit sa faca un prim pas intr-un domeniu creativ si nu ma refer aici la lumea putin mai elitista a artistilor plastici,care functioneaza dupa alte reguli.Oameni obisnuiti care au curajul sa creeze ceva,sa-si expuna creatiile criticilor.E vorba de incercarea de a inchega o comunitate si o comunicare intre noi,if you know what I mean…
Restul replicilor (unele de o aciditate cu ph negativ )fac parte din ”durerile facerii”.
@Iza, e greu de inteles, intotdeauna un curent nou a fost mai intai respins. In orice domeniu. \
@ un trecator, am uitat sa precizez ca ma stiu cu tarambaca, se deducea, oricum si apropo de limba de lem pe care zici ca o foloseste, daca tu crezi ca pigmentant frazele tale cu expresii in limba engleza, devii original, e problema ta. daca s-ar apuca si tarambaca sa foloseasca in fraze cuvinte din limbile cunoscute de el, ma tem ca am citi ce ne-a scris cu un batalion de translatori in fata. Omul ala lucreaza intr-un loc in care luni de zile nu vorbeste decat engleza si italiana, nu mai vreau sa amintesc de franceza, germana, maghiara si…altele, nu mi le mai amintesc, pe care le stie. Imagineaza-ti ca il cam doare la basca, asta ca sa il citez, de pararea unora de pe net despre felul in care vorbeste el. Cine e importanmt sa il aprecieze, o face. Personal, am fost placut impresionata ca, un barbat atat de tehnic cum este el, se uita la ce mesterim noi. Am mai intalnit persoane a caror singura fericire este sa “se dea” la membri unor forumuri, nu e nimic original. Pana una alta, noi macar facem ceva ce place multora, suficient ca sa continuam.
Thx, in ceea ce spuneam despre interviu si despre tine am folosit cele mai neutre aprecieri posibile, tocmai din cauza ca te cunosc oarecum…si nu voiam sa se stie asta.Nu mi-a cerut nimeni sa laud sau sa critic acel interviu, nu mi-ai zis tu despre el deoarece noi vorbim destul de rar in ultimul timp, data fiind activitatea ta.
Desigur ca as putea sa aduc doua trei adaugiri interviului si sa pun si eu vreo 10 intrebari dar nu e normal sa lungim ceva ce s-a vrut scurt si la obiect.
Mai mult, culmea e ca sunt relativ de acord cu acel trecator care era nitel suparat pe etichetarea spatiului bucurestean la modul respectiv. Dar cum poti contrazice pe cineva cu privire la infectia din Bucuresti cand mizeria ( inclusiv sau mai ales cea umana ) este pusa in fata tuturor, in special de cei care au sarcina sa faca rating? Nu mai conteaza ca 80% din bucuresteni sunt oameni onesti, nu au nici o vina, ca spatiul altadata verde si relativ curat ( pe vremea cand erau aia cu limba de lemn neslefuita, anii 60-70) a disparut, ca totul s-a becalizat.
Etc etc..
Ideea ca unii care au site-uri cu margele copiaza de la Mariashop cu sau fara copyright e valabila , sa stiti. Eu as fi intrebat in interviu si asa ceva:
1. Ce lovituri sub centura ati primit doamanCristina?
2.V-a furat cineva vreo idee, v-a comandat cineva marfa vreodata s apoi s-a razgandit?
3.A fost vreodata vreo actiune concertata a “unor concurente” de a trimite comenzi de pe adrese aiurea, pt a va face sa pierdeti timpul ? Si banii desigur!
La polul opus trebuiau sa fie si intrebari de genul:
4. De cate ori ati renunat la a vorbi cu un/o prieten/a, cu sotul pe care-l iubiti, cu fiul,etc pt a lucra la margele?
5. A fost vreo zi din viatra Dvs in care nu ati avut bani de intretinere?
6. Daca ati avea 1 milion de euro, ce-ati face cu banii? Cat ati baga in margele si cati in altceva?
Si multe alte banalitati de genul asta. Scuze autoarei interviului, nu e o critica.
IZA, sper sa iasa sanatos si frumos. :D Si felicitari pentru idei. Ramane de vazut cum se educa asta micu’ in “intr-un domeniu creativ “, pentru ca EXACT despre asta era vorba: domeniul e creativ, inovator, vivace, dar cuvintele din jurul lui sunt, ma scuzati daca doare ce spun, vechi, prafuite si cliseistice.
_________________________
Doamna Mariashop, cumva, ma indoiesc da duceti o “viaţă dezordonată, neconformă convenienţelor sociale” sau ca sunteti un “artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fără siguranţa zilei de mâine”. (citate din DEX si MDN). Dar astea sunt detalii.
Imi pare rau de starea sanatatii dumneavoastra, sper ca acum sunteti OK si ca veti ramane OK.
Acele “vremuri care au trecut” si care, dupa cum spuneti, “nici nu mai conteaza”, dupa cum se vede, au trecut si au lasat urme adanci. Si au lasat urme, asa cum se vede mai sus, si in abordarea verbala, si in teama de diversitate a opiniei. “E o revolta mult prea acuta”, intradevar, doamna, impotriva “incremenirii in proiect” de care dau dovada atat de multi oameni care se vor deschisi la minte. Banuiesc ca e inutil sa repet, inca o data, ce a declansat click-ul, insa am sa o fac: free your mind, guys! Si inca ceva, apropos de subiect: daca toata lumea se iubeste cu toata lumea, daca tuturor le plac aceleasi lucruri, daca opiniile sunt unanime, fie toata lumea e high (ceea ce, fie vorba intre noi, nu-i atat de rau – s-ar mai linisti nervul), fie e prostie, fie e dictatura.
Imi permint, in ciuda celor cativa ani in minus ai mei, sa va dau un sfat: relaxati-va si amintiti-va de celebra platitudine care zice cum ca ca nu toti cei care ne lauda ne vor binele si nici toti cei care ne critica ne vor raul. E treaba dumneavostra daca va cunoasteti sau nu cu domnul de mai sus. Daca va apreciaza atat de mult, e admirabil. Daca isi apleaca admirativ privirea tehnica asupra margelitelor lucruri, e minunat. Dar daca intr-adevar cunoaste atat de multe limbi si le foloseste atat de… ah!… lipsit de imaginatie, to say the least, e pacat. E pacat si, pentru mine, e enervant. N-am mai auzit asa ceva de la cenaclul Flacara.
Cat despre bucuria apartenentei la un forum, sure, whatever makes you guys happy. :)
La fina, o ultima precizare: nu am absolut nici o problema cu oamenii. Ideile, abordarile si faptele imi put.
As vrea sa consider inchisa discutia asta in cerc. Mai bine sa vedem ce ne mai pregateste Breslo.
Ta taaaa!
Ei sa faci plici, ai fost tu la cenaclul Flacara si te-ai plictisit…asta e tare, zau! Pai daca aveai 3 ani cand cenaclul a fost interzis, cum de-ai asimilat atat de bine cretinismele de acolo incat le vezi la altii dar la tine nu? Bravo, e buna critica, nu a zis nimeni nimic dar te repeti cu cateva chestii. Ce conteaza ca femeia respectiva munceste de-i sar capacele, ce conteaza ca a dat si ea un interviu o data si a raspuns la ce a fost intrebata asa cum s-a priceput ea?
In rest ciocul mic si joc de glezne. Prezinta-ne tu cate ceva din ce-ai realizat pana acuma. Arata acolo ceva ceva facut cu manuta proprie, dar nu veni cu : am 3000 de poezii nepublicate, am inventat MS Office si nu mi l-au platit, sunt inventatorul apei calde domnilor, etc etc.
Stii ce te-a suparat pe tine? Ca aici s-a zis: “meet the artist” si au inceput cu cineva care “mestesugeste” mai mult decat “artisticeste”. Poate te asteptai sa fie vreun pictor neinteles care trage sa vanda niste dreptunghiuri facute in starea aceea , high (:p) dupa ce a baut vreo 2 kile de votca la VAMA VECHE pe plaja . Si se mira ca nu le cumpara nimeni. Etc etc. Femeia nu a aafirmat niciodata ca e mare artista.Unde zice ea ca e asa ceva? Daca simte ca o artista asta e treaba ei. Cei care cumpara la raft obiectele facute de ea, nu o apreciaza pe Gheorghiu Cristina CI APRECIAZA CALITATEA PRODUSULUI IN SINE, CEEA E E MARE LUCRU! De ce? Pentru ca spre deosebire de mari autori de opere nascute pt a se odihni permanent pe raft, ea vinde!! dar din modestie sau nepricepere, nu-si pune si un brand, o sigla pe acele produse. Si asta face ca aproape nimeni sa nu o cunoasca dar mai toata lumea sa poarte acele produse. A se citi in loc de “mai toata lumea”: cei care cumpara produsele respective, (si nu sunt putini!)
Cel mai usor este sa criticam si cel mai greu sa facem noi ceva, ce ar putea fi laudat sau criticat. dar sportul numit “datul cu parerea” e deja un sport national. L-am vazut pe absolut toate forumurile, blogurile, etc.
In ceea ce priveste definitia pe care DEX o da termenului BOEM, ba sa stii ca sunt o dezordonata prin definitie, olecuta inconstienta, inadaptabila, uneori (apropo de Bucuresti, de ex.), doar cu grija zilei de maine nu ma asortez. Dar am avut parte si de asa ceva.
Si nu, nu ma iubesc cu toata lumea, dar nici nu fac un capat de tara, fiindca nu ma place cineva, un oarecine virtual. Dar, daca ma place, ma bag in gasca, logic. E firesc, cred, sa ne alegem cercurile in care socializam.
Si acum, interviul din comments…chiar mi se pare interesant.
1. Ce lovituri sub centura ati primit doamna Cristina?
Multe. Si dintotdeauna. Dar nu cred ca numai eu am patit-o. Daca e sa ma refer la cele legate de activitatea de acum, prima a fost aceea ca nimeni din cei apropiati nu au crezut in proiectul meu nebun si insailat. Si daca nu au crezut, nici nu voia nimeni sa ma ajute financiar. si asta e o lovitira…dar care are si partile ei bune, pana la urma m-au ajutat niste straini pe care acum ii numesc prieteni, desi ne-am vazut de doua ori in viata si am cam inteles, la batranete, in naivitatea mea, ce zicea Un trecator mai sus. Si multe ar mai fi de spus, dar nu mai vreau, ca nici atata nu m-ar fi facut cineva sa marturisesc, doar ca amacum o pasa mai proasta.
2.V-a furat cineva vreo idee, v-a comandat cineva marfa vreodata s apoi s-a razgandit?
Lista cu cei/cele ce comanda numai de amorul arteie luunga si nu am patit-o numai eu, din nefericire.
3.A fost vreodata vreo actiune concertata a “unor concurente” de a trimite comenzi de pe adrese aiurea, pt a va face sa pierdeti timpul ? Si banii desigur!
Nu i-as zice actiune concertata, dar a existat si o astfel de intamplare, spun “o astfel”, fiindca numai o data fata care a comandat si nu a ridicat coletul mi-a recunoscut ca o firma concurenta a pus-o sa faca acea comanda. de atunci nici macar nu mai sunt pe cei de la care primesc retur coletele.
La polul opus trebuiau sa fie si intrebari de genul:
4. De cate ori ati renunat la a vorbi cu un/o prieten/a, cu sotul pe care-l iubiti, cu fiul,etc pt a lucra la margele?
De muuulte ori. Poate ca acum chiar m-am insingurat. dar mereu am muncit mai mult decat cele 8 ore comuniste si mereu am uitat de toate celelelte din cauza asta. pana si fiul meu a crescut mai mult singur. Macar am avut bafta, s-a autoeducat bine. Ani si ani, ajungeam acasa numai pentru dus, nani si schimbat hainele. Am pierdut atat de mult! Si poate ca si acum pierd, dar nu prea am alta sansa.
5. A fost vreo zi din viatra Dvs in care nu ati avut bani de intretinere?
Numai una?
6. Daca ati avea 1 milion de euro, ce-ati face cu banii? Cat ati baga in margele si cati in altceva?
In afacere nu mai mult de 100 mii, dar cu care as face si altceva decat fac acum, dar in acelasi domeniu. Vreo 200 in casa si alte chestii domestice. 200 la banci diferite, ca sa mai pap si dobanda fara sa fac nimic. restul, azil de batrani si de animale. Micute, ca nu-s bani destui.
Mersi pt raspunsuri.Eu stiam o parte din ele. E ceva acolo care ar fi de detaliat:
“Am pierdut atat de mult! Si poate ca si acum pierd, dar nu prea am alta sansa”
@ Un trecator, m-am documentat oarecum si am concluzionat, eu te iubesc si pe tine, mai draga (asta ca sa folosesc o sintagma a unuia din vremurile apuse…sau nu). Ignoranta mai sunt, abia acum am avut si eu curiozitatea sa ma uit ce mai faci tu pe net, altceva decat carcoteala printre fete. N-am dedus sexul tau, dar te iubesc si daca esti neutru (ca sex), ca am gasit pareri ale tale care taaare seamana cu ale mele. Asa ca…uite ce frumoasa e viata!
@tarambaca, la ce bun? Nu ajuta la nimic.
Bine ca nu mi-ai zis ca ma iubesti si pe mine ! Si bine ca nu te uiti sa vezi ce fac eu pe net! :p
Sa lasam prostiile, ca ne indepartam de ideea breslo.
Vad ca lumea te-a ascultat ca nu mai zice nimeni nimic.S-au apropiat de ideea de Breslo.