Let’s pesto!

Astăzi vă invit să vorbim despre sosul pesto, cunoscut publicului larg ca fiind sosul din busuioc și parmezan, de origine italiană. De-a lungul timpului, rețeta originală a sosului de pesto genovez a suferit modificări, diferite regiuni însușindu-și alte variațiuni pe aceeași temă: pesto sicilian sau pesto provencian.

Pesto a devenit atât de versatil , încât poți să faci pesto din orice. Căci pesto vine de la a zdrobi, a bate, a macină. Pe vremuri se folosea mojarul pentru această operațiune, dar astăzi mai degrabă se folosește blenderul sau robotul de bucătărie.

Pesto conține frunze de busuioc, muguri de pin, parmezan ras, ulei de măsline și usturoi. Toate pisate cu mojarul.

Se pot înlocui mugurii de pin cu alte nuci, migdale, caju. Se poate pune în rețetă roșii uscate la soare, ciuperci, sau înlocui cu avocado, fasole, măsline. Totul ține de imaginație.

Cu atâtea variante la dispoziție, este imposibil să nu găsești sute de versiuni ale sosului, și darămite să nu încercam și noi una. Așa că am făcut un delicios pesto de leurdă.  Cu leurda ne-am împrietenit de anul trecut, și tare ne-am bucurat pentru că are un gust minunat de usturoi, de primăvară. Am făcut plăcintă de urdă cu leurdă și am folosit frunzele la salate proaspete de primăvară. Pentru pesto am luat așa:

– 3 legături de leurdă și tăiată fâșii mari
– 70 grame parmezan ras prin răzătoarea mare
– 3 linguri de muguri de pin
– 100 ml ulei de măsline
– sare și piper

Le-am pus în blender și am apăsat butonul minune, ăla cu on/off :). În zeci de secunde, pesto a fost gata.
Va spun că este foarte bun, merge de minune cu pâine prăjită, cu paste, în salate, peste friptură.
Poftă bună!

Ah și încă ceva…aș fi vrut să traduc în română Let’s pesto. Poate mă ajutați voi să romanizam fraza

Deci cum… Să pestim, să pestoim, să pestonam ?!?! :)))))))))))))))))))))…..