Interviu cu “Inache Land”

Salut, ne poți spune mai multe despre cine e creatoarea lucrurilor vesele și colorate pe care le putem admira în magazinul Inache Land ?

Cineva care nu se prea pricepe să vorbească despre propria persoană… : D Să vedem… Sunt Ina și sunt: un copil mare, vesel, mai mereu pus pe șotii; un berbec căpos, plin de idei trăsnite, cu simțul umorului expandat ca popcorn-ul; o persoană matură și serioasă atunci când musai trebuie; elful preferat al lui Moș Crăciun; cel mai mare fan al gărgărițelor de pretutindeni și șeful suprem al Lumii mele magice și colorate. A, și nu în ultimul rând, sunt mama unui motan negru, pufos și bleg: Motanschi.

Care ar fi povestea acestui nume?

Standul meu nu se numea în nici un fel și, cum o prietenă mă tot striga Inache, m-am gândit să-mi botez “Inache Land” tărâmul meu misterios, vesel, plin de gărgări și mâțe.

Ce iţi mai ocupă timpul, în afară de crearea lucrurilor pe care le putem admira în magazinul tău ?

Atelierul meu e de fapt toată casa, cotropită încet dar sigur de culorile, materialele și creațiile mele… Când îmi las pensulele să se odihnească, fimo să se relaxeze, ceramica sau cutiile să se usuce, îmi place să scriu (pe blog sau pentru mine). Citesc, ascult muzică, desenez în agenda, mă uit la documentare, filme sau desene animate, ascult serenadele pe care mi le toarce motanul, sau îl fugăresc prin casă și-l oblig să stea la pupat, mă plimb, ies cu prietenii… Și-mi place să mă distrez cu aparatul de fotografiat, să surprind, fără nici o regulă, nori, gaze, frunze, flori, peisaje, vapoare…

Dacă ar fi să vorbim despre perioada de început, care ar fi primul obiect creat de tine ?

O icoană pe lemn. Eram la Drept și, între două examene, mi-a venit mie ideea că vreau să fac o icoană. Așa, brusc și fără să mă anunțe dinainte… Nu mai pictasem din clasa a opta, deci mi-a luat ceva timp să-mi găsesc culorile rămase de atunci și pierdute prin cămară. Dar am dat de ele, mi-am tăiat o bucată de placaj și am făcut icoana. Și așa am devenit eu creator popular de artă naivă. Mulți ani mai târziu am văzut că se organiza în oraș un târg de Sf. Valentin; am vrut să merg și eu, dar, cum era într-un pub, nu puteam participa cu icoanele mele… Așa că, m-am apucat de făcut bijuuri! În două săptămâni am reușit să umplu un panou cu cercei pictați. Au avut succes așa că, pe lângă artă naivă, am început să fac și alte chestii handmade.

Ce materiale foloseşti? Cum ai descoperit tehnicile de lucru pe care le folosești?

Lemn, sticlă, pasta de ceramică, piele, scoarță de copac, scoici, sâmburi, pietre… Dacă pun ochii pe ceva care mi se pare mie că poate fi transformat, trec imediat la treabă iar ceva-ul respectiv e adăugat la lista de materiale. Tehnicile de lucru le-am descoperit singură în general. Când m-am apucat de pictat icoane, nu știam nimic despre asta, așa că întrebam și eu pe cine prindeam. Dar când am văzut că “maeștrii” sunt plini de secrete și nu vor să zică nimic, berbecul din mine s-a răsculat și, gândind logic, a descoperit o mulțime de lucruri. Acum e simplu de tot: cauți pe net ce te interesează și găsești mai mult decât îți trebuie. :)

Ai o creaţie preferată? Care ar fi povestea ei?

Numai una? Nuuu… Toate-s preferate! Tot ce fac îmi place maxim și vreau să păstrez pentru mine! :D Știu…nu se poate asta…trebuie să mai și dau din ele, să se bucure și alți… Dar (ce dacă sunt mare?), ca orice copil care se respectă, am o cutie în care-mi țin “comorile”: brose, medalioane, gărgări sau pisici de care chiar nu am cum să mă despart! Hihi…

Ce tehnică nouă de lucru ţi-ar plăcea să înveţi?

Nu știu… O idee mai veche e să fac genți cu mașina de cusut electrică și să le umplu de pisici pictate. Daaar…dacă țin la degetele mele și vreau să rămân cu toate 10, ar fi bine să stau departe de orice conține-n descriere: ac și electric!

Care e cel mai important lucru pe care l-ai invăţat de când creezi?

Că nu există nu pot. Dacă vreau, fac!

Care a fost reacţia prietenilor când au aflat că te-ai apucat de hand-made?

“Tu ai făcut astea? Fugi, mă, de-aici…” Apoi s-au convins că eu eram vinovata. Mai ales că-i căram frecvent la cules de pietre, scoarțe, scoici… M-au încurajat și asta a fost fain tare! Și părinții la fel. Iar când îmi zic, din când în când, că sunt mândri de mine, sunt toată numai un zâmbet și încerc să fac lucruri din ce în ce mai frumoase, ca să nu-i dezamăgesc.

Cum îţi găseşti inspiraţia?

În misterele naturii, poezia sufletului, sau tainele vieții. Nu, glumesc… De fapt cred că m-am născut cu un neuron cu ADHD, care nu stă locului o clipă și îmi umple non-stop rezervorul de idei. :D Saaau…vreun spiriduș din lumea mea și-a făcut casă pe umărul meu drept și, ca să nu se plictisească, îmi sufla în ureche idei, multe idei.

Care ar fi combinaţia de culori care te reprezintă?

Cel mai mult îmi plac culorile pastelate, am o nuanță preferată de bleu pe care aș folosi-o peste tot! Și combinația alb/negru. Dar folosesc și culori vii de multe ori.

Cum ţi-ai caracteriza creaţiile în 3 cuvinte? Vesele, bibilite, variate.

Hobby sau afacere? Crezi că la ora actuală handmade-ul poate reprezenta un mijloc de trai?

Întâi a fost hobby, acum e o pasiune care aduce bani. Nu-i afacere, pentru că la mine întâi contează creația, apoi banii… De exemplu, nu m-am gândit niciodată să muncesc mai puțin la un obiect, pentru a avea un preț mai mic. De obicei îmi vin idei noi în timpul lucrului și le pun pe toate în aplicare, nu las ceva din mână dacă nu arată cum îmi place mie. Da, se poate trăi din handmade, dar depinde ce faci și cum te promovezi.

Cum abordezi partea de business a activităţii tale? Cum iţi promovezi creaţiile?

Aoleu…sunt un dezastru la partea de buissnes. :D Eu zic mereu că mă pricep să le fac nu și să le vând… Asta e, tre’ să fiu sinceră… Noroc că am o prietenă care se ține de mine să-mi promovez creațiile, care mă bombardează cu mesaje și foldere cu poze “pune pe breslo”, care mi-a făcut pagină de facebook… Ar fi mult mai amuzant ca eu să stau să le pictez/modelez și creațiile să se promoveze singure! Hehe…

Ce sfat ai da unui începător pe Breslo?

Să aibă grijă la calitatea produselor și la aspectul magazinului. E important ca produsele să fie cât mai bine realizate, fără pete, defecte sau imperfecțiuni majore. E foarte important ca pozele să fie clare, eventual prelucrate, cu același tip de fundal și cât mai simple, să iasă produsul în evidență, nu obiectele de decor din poză…

Ce iţi place cel mai mult la Breslo?

Că e un loc unde pot să-mi expun creațiile dar și un mega-magazin de unde pot cumpăra aproape toate materialele de care am nevoie. Și că e un site plăcut, ușor de accesat și cu o echipă de oameni sufletiști în spate.

Ai un artist preferat, care te-a inspirat şi pe care il priveşti cu admiraţie?

Dap, Liz. De la Lizknot. În afară de faptul că-i port fericită brățările colorate și că visez frumos din cauza unui dreamcatcher de la ea, ei îi datorez magazinul de pe Breslo, pagina de Facebook și 90% din promovarea produselor mele. A, da, și logo-ul cu gărgăr! :D

Ce iţi place şi ce iţi displace în “lumea handmade-ului” ?

Îmi place cănd descopăr persoane creative, cu idei trăsnite ca ale mele, persoane care au simțul umorului și asta se vede în ceea ce fac, persoane care vor să le fac ceva deosebit, unic și astfel mă pun “pe jar” și mă obligă să dau ce am eu mai bun. Îmi place când găsesc oameni faini care-mi devin prieteni buni. Nu-mi plac “colegii” veșnic nemulțumiți din târguri, cei pe care-i interesează mai mult treaba celorlalți decât a lor, cei care te reped dacă vrei să le fotografiezi standul, micile răutăți gratuite…și visez la un târg ideal, fără așa ceva!