Diminetile sunt grele, ca e vara , ca e iarna. Le arunci priviri piezise, chiar te supara intalnirea. Ele stiu asta. Si de aceea te imbie cu cafele aburinde si croissant cu gem de mure. Armistitiu pana maine? Ramane de vazut.
Dupa amiezele….ei bine…..trec repede, imprastiind in treacat concentrare, termene limita, sefi care cer din ce in ce mai multe, trafic infernal de la al carui zgomot nu te poti sustrage, freamat si ganduri.
Serile si-astern cu nepasare intunericul patat de stele. Privesc indiferente la temerile tale cum ca nu ai facut ce trebuia. Iti lumineaza uneori, cu nepasare, nesomnul cu o luna mare. Argintata.
Abia acum auzi ticaitul. Nu, de data asta nu e inima zorita.
E CEASUL.
Ceasul faurit de chindea. Din flori, nuiele si culori, nu suna dimineata enervant.
Nu fugareste orele de-amiaz fara sa stii.
Nu-mparte seara-n orele tarzii si prea tarzii.
Imprastie doar liniste si sete de frumos.
de vis….
sunt mandra de prietena mea!!!!!
Multumesc mult!!!!