Gata!

M-am hotărât! Pentru o persoană care nu e în stare să-și cumpere nici măcar o eșarfă fără să se gândească de mii de ori, fără să se sfătuiască cu pisica de pe stradă, care trecea agale fără să-i pese de frământările altora, fără să încerce să ghicească în stele dacă a ales corect….ei bine, gata. M-am hotărât.
Când o să cresc mare o să mă fac dizainăr de bijuterii. O să îmi oblig creierul să lucreze focusat pe colecții, de două ori pe an. O să mă comport ireproșabil în public, că acasă nu mă vede nimeni, nu? Și o să îmi construiesc brandul pas cu pas, la fel de atent cum s-a construit Marele Zid Chinezesc [cică se vede din lună, dar eu zic că și prostia mea are șanse la fel de egale, dacă nu cumva chiar mai egale să se vadă din același loc].
O să fac poze frumoase, cu fete și mai frumoase. O să particip la mari expoziții, unde îmi vor sta alături orgolii și mai mari.
Dar înainte de toate…o să fac schițe. O să fac schițe ca o nebună – ziua , noaptea, de Crăciun, în somn, la telefon, pe șervețele, cu ruj, carioca și peniță, culcată, miercurea, în autobuz, pe pereți, cu roz, când mănânc, sub duș, pe fereastra aburită….
Da, asta o să fac.
Și, culmea! Știu și cu ce o să încep.
Nu, nu cu studii în domeniu – în fond, sunt atât – dar atât – de talentată, încât mi-aș irosi mie timpul ăla în care șed și [zice-se] cujet, și le-aș mânca profesorilor nervii.
Nu, nu cu practică îndelungată, care te face perfect. Păi ce nevoie am eu, că doar am stabilit [nu?] că-s și perfectă.
O să încep prin a-mi cumpăra un caiet pentru schițe.

Am auzit eu că annemariegh face unele minunate – colorate și în interior și pe-afară, manual – tocmai bune să stârnească  șuvoaie de creativitate numai când le deschizi.
Nu-mi fac griji cu ce oi umple paginile fine – oricum nu știu să desenez, și cu atât mai mult, să-mi descifrez “ideile” după vreo lună.
Mi-aș cumpăra vreo 10. Sau poate 20 ? Dar cu ce culori de foi? Să fie pătrățele pe copertă? Sau floricele și în colț un iepuraș?
Mă ajutați un pic? Că nu mai văd pe străzi nici o pisică.