Deschisera lenese ochii, alintate pe puful galben al obrazului de soarele ca o bila aurie. Scuturara putin infrigurate dusul rece al picaturilor de roua. Sau cel putin asa crezura ele. Ca era roua. Privira dezorientate in jur si nu intelesera de ce dintr-o data pamantul nu mai era cum il stiau. Acum era alb, fin si nu semana deloc cu ce erau obisnuite. Mai mult chiar, avea o forma ciudata, ceva nemaivazut.
In aer plutea un miros usor familiar, dar pe care nu-l puteau inca defini.
“Poate visam” , soptira ele inca somnoroase.
“Dar nu visati deloc” , auzira o voce prietenoasa.
Se uitara mirate una la alta, si apoi in jur. Si mirosul parca deveni acum ceva stiut. Cafea !
Porcelaine se tinuse de cuvant! Le pictase pe portelanul fin al setului de cafea, care le placuse atat de mult inca de cand il cumparase. O rugasera, ce-i drept acum ceva vreme, sa le mute din gradinita din fata casei. Insa nu crezusera ca se va intampla.
“Ce frumos si ce placere”, isi zambira fericite. Si abia acum isi dadura seama ca de fapt nu soarele le incalzise. Era doar cafeaua, cuibarita aromat in cescutele odata albe.
Super! Setul e minunat, iar articolul, pe masura!
Superbe !Mi-ar place sa le primesc cadou de ,,casa noua”.
Felicitari! Un articol pe masura creatiilor! Desi nu-i place plasticul, creaza ceva unic cu acest material :).