Bijuteria simbolică sau despre ce spun formele şi materialele

Katja Prins este o artistă olandeză care face chestii de vreo 12-13 ani. Pe site-ul său, katjaprins.com, puteţi vedea întreaga sa evoluţie, de la primele sale lucrări executate cu materiale dezirabile ca perlele sau argintul acoperite de compoziţi sintetici neplăcuţi ca latexul şi cauciucul. Astfel, încă de la primele sale colecţii artista olandeză aborda, cu ajutorul materialelor (rar vs. la kilogram), un concept pe care avea să-l dezvolte de-a lungul timpului, frumuseţea ambivalentă, atracţia ascunsă, neliniştitoare.

Cu timpul, Katja dezvoltă acest interes al său. Obiectele sale sunt mereu bivalente, frumoase, dar în acelaşi timp creând o distanţă stranie. „Nu mă interesează frumuseţea neechivocă. Devin interesată abia când sunt incomodată, mulţumirea si plăcerea nu mă satisfac. Scopul meu este să produc obiecte care să fie inocente şi atractive, dar şi deconcertante. Mă fascinează limitele dintre inocenţă, erotism şi disconfort, mai exact felul în care inocenţa unui copil interferează cu şi devine erotism pentru a duce la tabu şi nelinişte”, explică designerul.

Pentru a crea aceste sugestii, Katja se bazează, cum spuneam, pe încărcătura semantică a materialelor pe care le foloseşte. De exemplu, o colectie foarte frumoasă are la bază ceară roşie pentru pecete, plastică şi implicând autoritate.

O altă colecţie are la bază combinaţia dintre argint şi plastic gri, plasticul aparatelor care ne încojoară. Apropo de această colecţie, Katja pomeneşte de una din sursele sale de inspiraţie, o mască de gaze pe care o păstrează în atelierul său pentru a-i aminti de sinergia care există între ingenuitate şi cerinţele practice: funcţia sa protectoare a transformat masca de gaze într-un obiect al terorii. Tot aşa nenumăratele maşini, aplicaţii şi aparate care fac parte integrantă din vieţile noastre.

Ultima sa colecţie cuprinde elemente fine de porţelan şi sticlă care amintesc de tehnica medicală. O bijuterie descriptivă a zilelor noastre, când corpul are supremaţie. „ Lucrările mele sunt despre relaţia intimă dintre corpul uman si mecanisme, tehnologie(medicală) şi industrie. Prin ceea ce fac vreau să spun povestea unui corp ca un instrument, ca o maşinărie. Mai ales că în zilele noastre oamenii îşi pot sculpta corpul după bunul plac, iar corpul devine, în mod deosebit, măsura tuturor lucrurilor”, spune Katja.